Fructificind experiența personală a autoarei, romanul „De ce fierbe copilul în mamaligă” explorează, din perspectiva naivității infantile, tumultuoasa lume a circului, orbitoare în aparență, dar pândită permanent de tragism și de spectrul morții. Din carte nu lipsesc observațiile de mare acuitate cu privire la realitățile sociale și politice din România ultimelor decenii comuniste.
„E o lume din care lipsesc dragostea și mila și în care umanitatea se întinde peste fete grotesc ca un ruj ieftin. O lume kitsch și totuși nostalgică, amintind frapant de poemele în proză ale altui dispărut înainte de vreme, Cristian Popescu. Un Dumnezeu-capcăun domina, cu «dinți cât lopețile», lumea aceasta de desene strâmbe, iar copilul din fioroasa poveste spusă de sora vitregă e mica Aglaja însăși, jertfa care fierbe în fața lui, în cazanul infernal cu mamaligă clocotită. Din această copilărie mutilată răzbește țipătul coșmăresc al carții, jetul ei de viziune celestă și sânge. Valoarea acestui document consta în adevarul lui, în același timp artistic și existențial. «E frumos, neasemuit de frumos, pentru că e adevărat», spunea undeva un personaj din Dostoievski.” (Mircea Cărtărescu)