Dansul Nataşei a fost nominalizată pentru Duff Cooper Prize şi Samuel Johnson Prize (2003). În 2009 a primit prestigiosul Premiu „Przegląd Wschodni” (Polonia) pentru cea mai bună carte străină despre istoria Europei de Est.
O cuprinzătoare istorie culturală a Rusiei, ţesută din poveşti şi personaje extraordinare, Dansul Nataşei acoperă o perioadă ce se întinde de la construirea Sankt-Petersburgului, sub domnia lui Petru cel Mare, şi până în anii regimului sovietic. Orlando Figes abordează domenii dintre cele mai diverse, de la arta populară până la ritualurile magice ale şamanilor asiatici, de la poezia lui Puşkin până la muzica lui Musorgski şi Stravinski sau filmele lui Eisenstein, mobilizând o impresionantă distribuţie de artişti şi aristocraţi, revoluţionari şi exilaţi, preoţi şi libertini, ţari şi tirani. Titlul volumului este inspirat de o scenă simbolică din Război şi pace, în care tânăra contesă aude o melodie populară şi, instinctiv, începe să danseze. Pornind de la semnificaţia dansului Nataşei, autorul explorează tensiunile dintre cultura înaltă şi cultura populară, dintre componenta europeană şi componenta asiatică ale culturii ruse şi examinează modul în care artiştii, scriitorii şi gânditorii ruşi au construit mitul „sufletului rus”.