Romanul „Detonarea” începe chiar din 1918, anul Marii Uniri, şi se sfârşeşte în zilele noastre, urmărind povestea a patru generaţii ale unei familii, de-a lungul unui secol de transformări radicale pentru destinul României. Reprezentantul fiecărei generaţii are câte un mentor, o călăuză care intervine decisiv în viaţa lui, dar întâlnirile ce par la început providenţiale se dovedesc de cele mai multe ori a fi fatale. Apar astfel nume importante ale istoriei, scriitori, gazetari sau politicieni, iar tabloul general este acela al unei împletiri între bune intenţii şi perfidie, între naivitate şi ticăloşie, între idealism şi cinism. Străbunicul, bunicul, tatăl şi fiica, deşi foarte diferiţi între ei, construiesc, pe rând, câte o bucăţică din destinul tragic al întregii familii, care îşi urmează cursul decadă după decadă.
„Am încercat să evit tentaţia unei fresce minuţioase şi chiar plictisitoare şi să pun în prim-plan esenţele, subscriind la ceea ce spunea Cioran, că vom ajunge într-o vreme când nu vom mai citi decît telegrame şi rugăciuni. Romanul acesta este aşadar o contopire a rugăciunii cu telegrama…” (Dan Stanca)