S-a născut pe 5 aprilie 1945, la Sulina, judeţul Tulcea. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia Pictură, din Constanţa. În 1973 a absolvit Institutul Pedagogic de artă din Iaşi, Facultatea de Desen , iar în 1983 – Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de arte Plastice. A fost profesor de desen la Şcolile generale din Ciobanu şi Basarabi În 1984 s-a mutat cu familia în Bucureşti, unde, din 1990 şi până în prezent, este profesor de desen, gradul I, la Şcoala generală nr. 198 din sectorul 6. La şcoală, până în 2000 a lucrat cu elevii talentaţi, în afara orelor de desene, în cadrul Cercului de artă Plastică “Ştefan Luchian”. An de an, participă cu elevii la diverse expoziţii naţionale şi internaţionale, având ca temă, bunăoară, jocurile olimpice în imaginaţia copiilor, obţinând de fiecare dată premii şi aprecierea juriilor.
Tablouri cu lume misterioasă ce te îndeamnă la meditaţie pe malul mării. Frunze, cochilii, melci, resturi de epave, pietre, mult nisip – toate acestea combinate cu elemente fantastice şi prezentare doar în câteva culori – aşa am defini în linii mari majoritatea tablourilor lui Gavril Mocenco.
Remarca “Eşti făcut să devii pictor” adresată de către A. Ciucurencu, cu mulţi ani în urmă, după ce i-a văzut câteva tablouri, l-a călăuzit pe Gavril Mocenco şi l-a ambiţionat, demonstrând într-un final că maestrul a avut dreptate.
A debutat în 1974, şi până spre Revoluţie, a încercat pictura realistă – în prima perioadă de căutări. A luat atunci un element simplu – o frunză, ca simbol al faptului că suntem fiinţe trecătoare – pe care l-a combinat cu marea, scoica, plasându-le în peisaj, în spaţiu.
Activitatea sa este direcţionată în trei domenii: învăţământ, pictură şi grafică şi pictură bisericească. Are atestat obţinut prin examen de la Patriarhia Română. Dl. Mocenco a abordat şi domeniul artei monumentale şi de restaurare, având lucrări de pictură bisericească în judeţele Tulcea, Constanţa, Argeş.
“Se dovedeşte a fi unul din acei artişti capabili să descopere inepuizabile resurse expresive ale realităţii mărunte” – semnala criticul de artă Virgil Mocanu în anul 1993, iar Constantin Prut menţiona în 1997 despre artist că: “Se înscrie în acea tradiţie a picturii pentru care peisajul este un subiect de reprezentare şi, în acelaşi timp, pretext pentru exerciţiul imaginativ…Indiferent că se exprimă cu mijloace grafice sau picturale, avem de-a face cu un univers unitar din punct de vedere stilistic”.
În peisajul de la malul mării – mereu prezent în tablourile sale, G. Mocenco încearcă acum să introducă portretul. Prin urmare, se află într-o nouă perioadă de căutări şi e posibil să înceapă o a treia frază a creaţiei sale artistice.
Lucrările artistului cu nostalgia mării au putut fi admirate în cadrul expoziţiilor personale, expoziţiilor internaţionale şi în cadrul a numeroase expoziţii de grup şi colective. tablouri semnate de Gavril Mocenco figurează în patrimoniul Muzeelor de artă din Bucureşti, Constanţa şi Chişinău, dar şi în colecţii particulare din România, Elveţia, Grecia, Germania, Franţa, Iugoslavia, SUA.
Gavril Mocenco este membru titular al Uniunii artiştilor Plastici din România şi membru al UAP din Bucureşti.
S-a scris în Zorile despre Gavril Mocenco în nr. 6/1997 şi 2/2003 (autor Svetlana Moldovan).
Referinţele biografice i-au apărut în:
-Enciclopedia artiştilor români contemporani, vol. IV, Editura ARC 2000, Bucureşti, 2001;
-în volumul Floricăi Cruceru Artişti români dobrogeni, Constanţa, 2003 şi în diverse ziare şi reviste.