„Aceste pagini mai ales sunt însă supuse legilor romanului; adevărul lor adevărat este cel al romanului, nu al realităţii inspiratoare, sunt pagini de roman, deci ficţiune, deci adevăr artistic şi astfel, numai astfel pot fi considerate ca o oglindă necruţătoare a adevărului… Ar trebui să subliniez faptul că, exceptând inventatul de mine declic amoros, declanşat într-un moment de gol sufletesc în sufletul Sculptorului, fiecare rând exprimă, cu o cruzime de oglindă veneţiană, adevărul transfigurat în poveste, şi am simţit nevoia acestui adevăr, ca şi când trebuia să plătesc tributul pe care îl cer răbdarea creştină şi iertarea despovărată de resentimente.“ Dinu Săraru