O plimbare prin palat recreeaza o perioada foarte tulbure din istoria Egiptului modern – emanciparea sa de sub ocupatia britanica –, urmarind efectele pe care le au framintarile politice si schimbarea progresiva de mentalitate asupra unei familii egiptene traditionaliste. Ahmad Abd    el-Gawad este un negustor prosper, cu o familie numeroasa, caruia vechile obiceiuri ii ingaduie sa duca o viata dubla foarte tihnita: patriarh sobru si sever in fata nevestei si a copiilor, el este alaturi de amicii de pahar si de amante un petrecaret vesel si sentimental. Doar ca, pe nesimtite, regimul despotic absolut impus in casa lui incepe sa se clatine tot mai mult, pe masura ce fiii sai afla ca el nu e tocmai modelul de moralitate fara pata de care se temeau, si fiicele se marita si ajung sa imparta noua mentalitate a fami­liilor in care se integreaza. In paralel, idealurile politice si setea de libertate inflacareaza inimile compatriotilor lui Ahmad Abd el-Gawad. Mahfuz surprinde toate aceste evenimente, mai marunte sau mai insemnate, cu detasare si finete, lasindu-si personajele sa se exprime cu propria voce si oferind o perspectiva pe care discursul istoric occidental al epocii nu a luat-o in seama.

Printr-o executie artistica desavirsita, al doilea volum al Trilogiei Cairoului continua cu aceeasi viziune detaliata a ciocnirii dintre civilizatii, dintre nou si vechi. Povestea de neuitat pe care o ofera Palatul dorintei este un echilibru intre idealurile tot timpul pe cale de a se implini si realitatea plina de oprelisti, intre visele si dorintele personajelor si istoria care le ajunge din urma.

Departe de calmul partii mediane a trilogiei, in cel de‑al treilea volum, intitulat Strada Zaharului, anii ’30 si anii celui de‑al Doilea Razboi Mondial aduc schimbari esentiale. Lumea veche isi pierde vigoarea, se scufunda lent, certitudinile ei se clatina, iar amintirile personajelor – chei de acces spre trecut – devin permanente prilejuri de nostalgie si tristete. Falia dintre generatii se adinceste, mai ales pentru ca tinerii isi fixeaza singuri drumul; parintii nu‑si mai pot proteja decit prea putin copiii, care decid sa intre in politica, aderind la organizatii politice adversare, neagreate de guvern, sau pur si simplu alegind sa fie favoriti ai unor persoane influente. In ultimul volum al trilogiei revenirea in forta a politicului se impleteste cu pier­derea definitiva – moartea – si cu noi reconfigurari ale vietii. De aici inflacarare, motivatie, inaltari si prabusiri, toate pe un fundal in care ravasirea capata amploare.