Bucureşti, Humanitas, 2012

„În povestirile din volumul Ţinuturile joase autoarea descrie, în aparenţă, nu mai mult decât un sat. Un sat care conţine toate satele «svabeşti» din Banat. Satul acesta e privit din perspectiva unui copil. Fără intenţia declarată de a explora trecutul personal, Herta Muller readoptă percepţia copilului de odinioară. Notează privirile, gesturile, mişcarea, spaimele şi închipuirile copiilor, confruntându-le cu modul de a se comporta al adulţilor. Herta Muller scrie de parca tocmai s-ar fi deşteptat într-o împărăţie a cruzimii… Autoarea revine repetat la o serie de evenimente apăsătoare, care totuşi nu miră şi nu indignează pe nimeni din acest univers rural. Copilul este singurul revoltat.“ – Fr. Chr. Delius