Am scris această carte pornind de la constatarea neplăcută că aromânii sunt divizați. Nu numai că există discuții aprinse, dar, fapt regretabil, se jignesc între ei. Chiar dacă au păreri diferite, este de dorit să nu se aducă injurii celor care gândesc altfel decât ei. În acest scop, am adunat la un loc diversele idei divergente, astfel ca, prin cunoașterea lor, aromânii să devină mai toleranți unii față de alții. Aceasta este ideea principală a cărții.
Cele mai aprinse discuții sunt legate de numele prin care se autodefinesc aromânii. Unii nu suportă numele aromân. Este foarte adevărat că noi suntem armâńi (fărșiroții își zic chiar râmăńi), dar, în România, acest cuvânt a fost românizat și a devenit aromân, după cum în Franța a devenit aroumain, în Germania, aromunen. Deoarece am scris cartea în limba română, adică și pentru cititorul român, am folosit exonimul aromân iar dacă aș fi scris-o în franceză l-aș fi folosit pe cel adaptat de francezi. Vasile Dimaca