Monumentul paleocreștin (Bazilica)

Izvoarele hagiografice (Sinaxarul constantinopolitan si Martirologiul hieronymian) amintesc un numar impresionant de crestini martirizati la Noviodunum, iar descoperirea unei bazilici paleocrestine in satul Niculitel, la numai 12 km sud-est de cetate, constituie fundamentul stiintific al existentei unei vieti religioase organizate in forme crestine inca din sec.III d.Hr.

Descoperita si cercetata arheologic in cursul anilor 1971-1975, bazilica paleocrestina de la Niculitel apare ca un edificiu rectangular compus din trei nave si un nartex deschis spre o curte interioara asemanatoare atriumului. Absida semicirculara a bazilicii este orientata spre nord-est. Aceasta bazilica, de proportii considerabile (aproximativ 36 m x 14m) era destinata adapostirii osemintelor unui numar de sase martiri. Situata in mediul rural, intr-o asezare romana ale carei inceputuri sunt plasate arheologic in sec. I d. Hr., bazilica de la Niculitel are un pregnant caracter martiric. Sub pavimentul altarului se afla cripta – martyrium de forma cubica si plan trapezoidal, acoperita de o cupola emisferica sprijinita pe pandantivi – cea mai veche constructie crestina de acest gen cunoscut pana in prezent. Cripta prezinta o structura etajata, incaperea superioara fiind rezervata osemintelor martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos, ale caror nume se gasesc scrise cu rosu pe peretii incaperii; spatiul de jos fiind destinat adapostirii relicvelor a doi martiri necunoscuti.

Cercetarile arheologice au evidentiat existenta unui mormant martiric si a unei constructii anexe, anterioare datei la care au fost construite cripta si bazilica paleocrestina. Prezenta unei cantitati mari de pamant in care se aflau resturile umane din subsolul criptei, a unei inscriptii martirice care astupa intrarea acestuia, fara a mentiona numele martirilor ca si a mormantului martiric din apropiere, reprezinta argumente in sprijinul ipotezei ca resturile umane din zona „subterana” a criptei apartin celor mai vechi martiri dobrogeni atestati arheologic.

Bazilica de la Niculitel a fost ridicata la sfarsitul secolului IV d.Hr. in imediata vecinatate a unui mormant martiric mai vechi. Orientarea criptei si a absidei bazilicii spre nord-est si nu spre rasarit, cum prevedeau prescriptiile Constitutiilor apostolice, ci era impusa de o situatie data. In cazul bazilicii de la Niculitel, este vorba de orientarea spre nord-est a vechiului mormant martiric pe axul caruia s-au construit cripta si absida bazilicii si care a fost inclus in zona presbyterium-lui.

Descoperirea acestui important edificiu bazilical releva si un aspect deosebit pentru intreaga istorie a patriei noastre. Cei patru martiri cunoscuti arheologic si atestati de izvoarele hagiografice au fost martirizati la nordul Dunarii, in timpul persecutiilor religioase intreprinse de catre capeteniile vizigote intre anii 369-372 d.Hr. Crestinismul, fenomen al spiritualitatii romane tarzii, contribuia la mentinerea unitatii culturale a romanitatii de pe ambele maluri ale fluviului.

(V.H.Baumann. De la Turcoaia la Niculitel. Marturii si monumente vechi crestine. In: De la Dunare la Mare. Marturii istorice si monumente de arta crestina. Editia a II-a. Galati: Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, p.114-116)