De la meandrele obosite ale Dunarii urcand spre masivul Macinului locurile au un aer de vechime geologica: muntii tociti, carierele de granit, soarele torid, predispune aici la fantezie, imaginatia trecand usor de la peisajul pietros la istorie si legenda. Scitii, elinii, romanii, turcii s-au succedat in migratiile lor pontice, lasand urme in toponimie. Amestecul de sange a fost inevitabil, ca pretutindeni, in preajma drumurilor pe ape. Oamenii au instinctul calatoriei, sunt meditativi si iubesc intelepciunea orientului, pigmentata cu umor discret.
Satul Cerna isi rasfira casele pe coline; un parau, lucru rar, ii da o mica nota de prospetime. Mai spatioasa decat celelalte, cu un perete direct la drum, casa natala a lui Cerna, inalta, din piatra, acoperita cu olane, dispune de o camera mare, pentru vara, altele mai mici fiind pentru timp rece. In curte, ca la altii, se vede cuptorul de vara, improvizat: cativa pomi si vita de vie intregesc decorul tipic.
Ulitele sunt pietroase, roca iesind rebela la suprafata. Climatul cunoscut de poet, coleg de generatie cu Sadoveanu si Arghezi, nu e pitoresc”.
Constantin Ciopraga
„Literatura romana intre 1900 – 1918”
1913 februarie. „cu deosebita bucurie, te vestesc ca mi-am luat doctoratul. In fine l-am luat si inca bine de tot”.
17 februarie. „Marti am dat oralul, am fost proclamat in unanimitate „doctor magna cum laudae”.
23 februarie. „Cu tiparitul tezei merge incet de tot”.
26 martie. „Cerna grav bolnav – pneumonie de joi. Aseara pierdut cunostinta. Foarte slabe sperante” (dintr-o scrisoare a unui prieten).
26 martie. „Poetul Cerna mort azi dimineata subit pneumonie si slabirea inimii” (dintr-o telegrama a unui cunoscut)
28 martie. Are loc la Leipzig inmormantarea lui Panait Cerna: „…ne-am strans toti romanii in cimitirul central, la marginea orasului, in apropierea marelui monument al bataliei popoarelor. Un fundal care nu se poate numi trist si tragic. Plouase. Batea un vant rece”,scrie doctorul Vasile L. Bologa, martor al ultimilor zile ale poetului.
martie-aprilie. In revistele si ziarele din tara apar articole inchinate memoriei lui Panait Cerna semnate de Tudor Arghezi, Mihail Dragomirescu si alti critici si scriitori.
Demostene Botez publică poezia „Lui Panait Cerna”
(Panait Cerna. 120 ani de la naştere (1881-2001). Ediţie îngrijită de Olimpiu Vladimirov. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p.12)