Monument  istoric. Hram : Pogorarea Duhului Sfant (biserica mare), Sf. Nicolae (Paraclisul-initial trapeza). Manastire de calugari, atestata documentar in 1841, 30 de monahi, viata de obste. Apartine de Protoieria Niculitel.

Situata la cca 6 km nord-est de comuna Niculitel, jud. Tulcea, 34 km V de Tulcea, 18 km SE de Isaccea, 6-7 km N de Niculitel, aprox. 140 km de Constanta, 60 km SE de Galati, drum modernizat Tulcea-Isaccea, ramificatie modernizata pana la Niculitel.

Manastire intemeiata in anul 1833, in timpul stapanirii otomane asupra Dobrogei, pe locul unui vechi schit de sihastri existent pe la anul 1679 – „pustiit ulterior de cetele care pradau adesea pamantul dintre Dunare si mare si distrugeau asezamintele crestinesti” (staret Modest Zamfir, „Manastirea Cocos”, in Indrumator bisericesc, misionar si patriotic, 2, 1986, p.62) – de trei calugari romani de la Manastirea Neamt, Visarion – transilvanean din Fagaras, intrat ca frate la Manastirea Neamt in 1796, la varsta de 17 ani, Gherontie si Isaia, intorsi de la Sf. Munte Athos cu o corabie pe Dunare, la Isaccea. Centrul spiritual al romanilor din Dobrogea. Ieromonahul Visarion, primul staret al manastirii, ridicat la rangul de arhimandrit de ierarhul grec Panaret, Arhiepiscopul Tulcei, era tipograf si a contribuit la tiparirea primei traduceri in limba romana a „Descrierii Moldovei”.

Pe pamantul cumparat cu 350 lei turcesti de la o musulmanca la poalele dealului Cocosului, cei trei calugari construiesc cu incuviintarea organelor locale musulmane, un locas de inchinare din nuiele lipit cu pamant si adaposturi. Diaconul A.Constantinescu relateaza in „Monografia Sfintei Episcopii a Dunarii de Jos” (p.332)cele povestite de monahii de la inceputurile manastirii – Iustin Vasiliu, Or Martin, Nicandru Boia, Anatolie: „Inainte de anul 1832, trei monahi din sf. Munte s’au hotarat sa intemeeze o monastire, asupra careia insa nu se puteau intelege unde sa o cladeasca, caci fiecare din ei doriau: care la Ierusalim, care la sf. Munte, care pe malurile Dunarei in tara romaneasca. De aceea s’au hotarat sa traga sorti, ceea ce facand, sortul a fost pentru cladirea monastirei in partile romanesti. Pornind ei intru realizarea hotarirei lor si umbland pe malul Dunarei ca sa aleaga locul, s’au oprit in Isaccea. Aci fac cercetari si gasesc prilejul de a cumpara dela un turc un loc pe care se afla o prisaca (stuparie). Cei trei monahi au fost atrasi de acest loc, pentru ca pe el se auzia din cand in cand un zgomot ce semana a fi toaca”.

Una din legendele intemeierii manastirii spune ca cei trei calugari au avut noaptea un vis in care un cocos le-a poruncit sa ridice o manastire pe locul unde dormeau. O alta se refera la cocosii salbatici care cantau in padurile dese de la care si-ar fi luat denumirea Dealul Cocosului, deal stancos cu o cruce veche de lemn in varf, inlocuita mai tarziu de episcopul Pimen. Staretul manastirei i-a relatat lui M.D.Ionescu „ca biserica veche, care acum nu mai exista, ar fi fost fondata de cati-va din cei 70 apostoli ai lui Antipa, fugiti din Constantinopol din causa persecutiunilor, ca acea biserica avea d’asupra un cocos, in amintirea celui ce i-a anuntat Sf. Petru lepadarea de Christos, si ca de aci ar veni numele manastirei si a satului acum disparut.”

Peste aproape 150 de ani, in 1979, staretul Gherasim va cladi pe locul intemeierii un monument pentru a marca importanta ridicarii unui altar de slujire de catre arhim.Visarion, la 1833, ca „marturie a prezentei poporului roman in aceasta strabuna Dobroge si in continuarea spiritualitatii sale crestine…”. Intemeietorul si cei mai multi dintre staretii si calugarii manastirii au fost mocani ardeleni. Cercetatoarea Anca Ghiata considera ca „manastirea este mai veche decat a fost datata pina in prezent, daca avem in vedere traditia locala si insemnarea de pe harta din 1821 a lui Lapie”, pe care este marcata asezarea Micomenti identificata cu Manastirea Cocos.

Locasul cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, ridicat din nuiele si lipit cu pamant, de forma dreptunghiulara, fara turle si fara clopote, acoperit cu olane, este reparat  in 1846 prin incuviintarea sultanului Abdul Medgid si sporit cu cheltueala calugarului Ignatie Irodeanul. In anul 1850, in manastire vietuiau 30 de calugari. Manastirea detinea pamant pe care se cultiva indeosebi grau, sapte locuri de vie, 1.500 oi, 120 vaci, 300 capre, 40 cai. Avea 30 de muncitori angajati pentru efectuarea muncilor agricole. In anul 1853, langa bisericuta din nuiele se construieste o noua biserica din caramida si piatra cu hramul Sfintei Treimi, fara pictura si fara turle, ridicata prin osardia mocanului ardelean Nicolae Hagi Ghita Poenaru din Poiana Sibiului, care, imediat ce se calugareste la Manastirea Cocos, doneaza manastirii toata averea sa: 15.000 de galbeni, 500 oi si 15 cai.

Staretul Visarion a trecut la cele vesnice in 1862. Intre anii 1862 – 1864 manastirea a fost pastorita de staretul Daniil, calugar ardelean, prin grija caruia se cladesc clopotnita inalta de 30 metri terminata in 1883 si chiliile in stil oriental cu pridvor si cerdac, cu acoperisul invelit cu olane, restaurate si declarate monument istoric in 1959. Cf. Diaconului A. Constantinescu, temelia clopotnitei „s-a facut cu lespezi mari de pietre carate de monahi, multe cu inscriptii vechi, aduse de la Iglita, clopotnita avand „mai multe randuri de incaperi, intre cari una destinata ca paraclis” cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

P.S.episcop Pimen pune piatra fundamentala a trapezei (5 iunie 1905),  se construieste la rosu corpul dinspre Rasarit, avand ca destinatie bucataria, chelaria, trapeza si paraclisul cu hramul Sf. Nicolae-initial trapeza (1905-1910), se demoleaza cele doua biserici si o parte din chiliile vechi (1910), se pune temelia la 24 de chilii noi legate de clopotnita (23 aprilie 1910), se sfinteste paraclisul cu hramul Sf. Nicolae si se pune temelia bisericii mari cu hramul Sfanta Treime (29 mai 1911), odata cu inaugurarea celor 24 de chilii. La 1 septembrie 1911, sub indrumarea arhitectului Toma Dobrescu, incepe constructia bisericii lucrata cu pietrari italieni, terminata in toamna anului 1913, pictata in stil neo-bizantin de pictorul italian F. de Biasse in anii 1914-1916, pictura restaurata de Cudinov in 1957-1958. Pe usile diaconesti sunt reprezentati Sf. Arhidiacon Stefan si Sf. Arhidiacon Lavrente.
P.S.episcop Pimen pune piatra fundamentala a trapezei (5 iunie 1905),  se construieste la rosu corpul dinspre Rasarit, avand ca destinatie bucataria, chelaria, trapeza si paraclisul cu hramul Sf. Nicolae-initial trapeza (1905-1910), se demoleaza cele doua biserici si o parte din chiliile vechi (1910), se pune temelia la 24 de chilii noi legate de clopotnita (23 aprilie 1910), se sfinteste paraclisul cu hramul Sf. Nicolae si se pune temelia bisericii mari cu hramul Sfanta Treime (29 mai 1911), odata cu inaugurarea celor 24 de chilii. La 1 septembrie 1911, sub indrumarea arhitectului Toma Dobrescu, incepe constructia bisericii lucrata cu pietrari italieni, terminata in toamna anului 1913, pictata in stil neo-bizantin de pictorul italian F. de Biasse in anii 1914-1916, pictura restaurata de Cudinov in 1957-1958. Pe usile diaconesti sunt reprezentati Sf. Arhidiacon Stefan si Sf. Arhidiacon Lavrente.
In perioada 1926 – 1929, in vremea episcopului Cosma Petrovici, se construieste din caramida si piatra corpul de cladiri din dreapta clopotnitei, in noul imobil functionand ulterior birourile manastirii. Cladirea are etaj si pridvor inspre curtea manastirii si spre exterior. Tot aici va functiona temporar scoala de cantareti bisericesti si casa de`odihna a Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos.

Dupa cutremurul din 10 noiembrie 1940, cand biserica si staretia au fost avariate si dupa incendiul din 27 iulie 1946, cand clopotnita a ars si s-au topit clopotele, se executa lucrari de restaurare in anii 1954 – 1956 pe baza planurilor arhitectului bucurestean Eugen Cheffneaux. Este restaurata pictura bisericii, iar in anii 1957 – 1960 se renoveaza chiliile din vest, monument istoric. Prin grija IPS Antim Nica s-a introdus lumina electrica la manastire.

Un moment important in istoria manastirii il reprezinta ziua de 17 ianuarie 1973, cand se aseaza in biserica moastele Sfintilor martiri Zotic, Atal, Kamasie si Filip, praznuiti pe 4 iunie, descoperite sub altarul bazilicii paleocrestine de la Niculitel, in urma unei ploi torentiale. Martirizati in timpul marii persecutii a lui Diocletian, probabil in anii 303-304, Sfintele Moaste sunt o marturie a credintei noastre stramosesti, izvor de pace si liniste sufleteasca de doua mii de ani. Anual, sute de pelerini au urmat procesiunea cu Sf. Moaste, initiata de Arhiepiscopia Tomisului, condusa de insusi IPS dr. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cu statii la bisericile din Isaccea si Sf. Liturghie arhiereasca la Bazilica paleocrestina din Niculitel, procesiuni continuate in anul 2008 de P.S. dr.Visarion, Episcop al Tulcii.
In anul 1985, in timpul staretului Zamfir Modest, in fosta cladire a staretiei se deschide expozitia de icoane vechi si obiecte de arta religioasa provenite din parohiile judetului Tulcea, muzeul cuprinzand si o colectie de carte veche religioasa.

Trapeza manastirii, reparata in mai multe randuri, in anii 1940, 1954-1955, a fost pictata in fresca, in 1990, de pictorii bisericesti Moldoveanu Ioan si Daniela din Bucuresti. Poarta mare a manastirii a fost sculptata in 1995 de Bulgaru Ion din Niculitel.
In 2001 sunt renovate chiliile dinspre vest, iar in 2002 sunt inlocuite ferestrele bisericii mari cu geam termoizolant.
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in primii ani ai secolului XX, in sfanta Manastire Cocos a functionat una din primele tipografii romanesti din Dobrogea, materialul tipografic fiind primit la inceput de la Manastirea Neamt.
La 1871, biserica din Mahmudia se afla in posesia unui Apostol tip. la Iasi in 1835, daruit Manastirii Cocos de Mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei. Staretul Neonil de la Manastirea Neamt a daruit manastirii, in 1849, un Triod tiparit la Neamt in 1846.

Au slujit in aceasta manastire arhim.Visarion, arhim.Daniil, arhim.Nicandru Boia, schimonah Corneliu Sabareanu, ierom.Acachie Gosa, arhim.Ilarie Munteanu, arhim.Varsanufie Ionescu, arhim. Roman Sorescu, arhim. Nifon Plopeanu, arhim. Filaret Craciunescu, ierom.Cleopa Grigoras, arhim.Porfirie Stefanescu, protos. Damaschin Dorus, protos. Nicanor Pascan, protos. Modest Zamfir, arhim. Gherontie Stefan, arhim.Andrei Tudor, Nicodim, Coca Stelian (22.02.2003-2008), fost administrator al manastirii in perioada 1999-februarie 2003. Staret din 1 octombrie 2008, ierom. Visarion Scutaru.
In cimitirul manastirii Cocos odihnesc : ctitorul asezamantului monahal, arhim.Visarion, “dinpreuna cu osemintele tuturor monahilor decedati de la intemeiere”, arhim.Roman Sorescu (d.1919), arh. Nifon Plopeanu, protos. Damaschin Dorus (d.1969), arhim.  Gherontie Stefan (d.2001), arhim. Filaret Craciunescu (d.85 ani), protos. Nicanor Pascan (d.1972), arhim. Pahomie Gorea (d.1983), arhim. Ironim Motoc (d.1990), ierom. Ghedeon Josan (d.1965), ierom. Anghel Doroftei (d.1972), protos. Epifanie Craciun (d.1941), pr. Rusu Galation (d.1985), protos. Lucian Florea, jud. Arad (d.1999), preot de mir Stelian Uliescu (d.1946).
La 6 km de manastire, in comuna Niculitel, se afla Bazilica paleocrestina si cripta martirilor crestini.

prof. Doina Lelia Postolache