Monument istoric, sat Telita, com. Frecatei. Hram : Adormirea Maicii Domnului (biserica mare), Izvorul Tamaduirii (biserica de la subsol), Acoperamantul Maicii Domnului (paraclisul), moara de vant. Manastire de maici, 60 vietuitoare, viata de obste incepand din anul 2002.

Manastirea Celic este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate din Dobrogea. Potrivit arhimandritilor Roman Sorescu si Ieronim Motoc, manastirea a fost intemeiata in jurul anului 1840, pe locul unei vechi asezari de pustnici romani, de „calugari romani din Romania si din Basarabia”. Urmare a unui incendiu care a mistuit casa de rugaciune ridicata pe coama dealului, unde astazi este cimitirul, calugarii s-au mutat mai jos, pe locul gradinilor maicilor si in 1846 au construit o biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului care adapostea si staretia, un paraclis cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, care servea si ca trapeza, clopotnita cu sase clopote si chilii, toate cladirile fiind facute din paianta. Paraclisul, arhondaricul din prelungirea paraclisului si chiliile s-au naruit in 1916 in timpul revarsarii paraului Celic. O troita aminteste : „Aicea a fost biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil, a treia din manastirea Celic Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie si daramata de inundatiile din 1916.

Spre aducere aminte s-a facut aceasta insemnare de arhim. Porfirie Stefanescu in 1976-aug. 1977”. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului s-a daramat in urma inundatiilor din 1947.

In anii 1844-1846, doi calugari rusi, arhimandritul Atanasie Lisavenco si schimonahul Paisie, „mijlocind la mitropolitul grec din Tulcea, Dionisie, obtinura invoirea, ca sa infiinteze si ei o monastire de femei (maici), in apropiere de paraiasul Cilic-Dere” (R. Sorescu, Monastirile dobrogene descrise de Arhimandritul Roman Sorescu staritul Monastirei Cocos-Saun, din Judetul Tulcea. Bucuresti : Tipografia Profesionala, Dimitrie C. Ionescu, 1914, p.103). La 15 august 1846, motivand participarea la sarbatoarea hramului, dupa cum consemneaza staretul Sorescu, populeaza manastirea cu 60 de familii de rusi, compuse din 5-6 persoane, barbati, femei, copii, schimband caracterul manastirii, cauza pentru care calugarii romani au fost nevoiti sa se retraga in alte parti – Manastirea Cocos, Manastirea Taita, cu exceptia a doi preoti romani si a unui diacon, intre care arhimandritul Dosoftei Crihana, unul din ultimii vietuitori ai manastirii ca asezamant monahal de calugari, la 1860 vietuitor al manastirii, hirotonit preot pe seama Manastirii Celic in decembrie 1864. La 1847 manastirea Celic era populata cu 200 de calugarite (R. Sorescu, Monastirile dobrogene…, p.104) pe care le-a oprit la manastirea mama, Celic -Dere, Celicul Mare sau Celicul de Sus, condus de Atanasie si o egumena numita de el. Pentru barbati si copii, Atanasie zideste la 2 km mai la vale, pe paraul Telita, chilii si o bisericuta din lemn si chirpici, invelit cu tabla neagra, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului care servea si ca trapeza, infiintandu-se astfel schitul Celicul Mic sau Celicul de Jos, care a continuat sa fie populat cu calugari pana in 1881, an la care episcopul Iosif Gheorghian stramuta calugarii langa Balta Saon (unde vor infiinta schitul Saon), iar in locul lor aduce 50 de maici de la Celicul de Sus.

Anii intemeierii manastirii in diferite surse bibliografice: „/Monahul /Athanasie a venit pe  la 1835 si a fundat pe locul bisericei actuale o bisericuta, care a ars. In locul aceleia a construit, la 1870, pe cea actuala, cu cheltuiala sa” (Marele Dictionar Geografic al Romaniei, vol.II, p.405); „ridicata in anul 1840, pe o asezare pustniceasca mai veche, aproximativ, pe locul actualului cimitir. Dupa ce aceasta asezare a fost mistuita de flacari, pe la anul 1846, cativa calugari construiesc o alta biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu un paraclis alaturi si cu toate celelalte cladiri, inclusiv clopotnita, toate din paianta” (Jechiu Igor, Valori culturale si de arta in cuprinsul Arhiepiscopiei si Dunarii de Jos. In: Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos in trecut si astazi.- Galati: Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, 1981, p.97); „infiintata de Arhimandritul Afanasie Lisavenco si Schimonahul Paisie in anul 1841-1844” (G.V.Niculescu. Protopopia judetului Tulcea. Dare de seama alcatuita cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie a Majestatii Sale Regelui Carol I al Romaniei. Bucuresti: Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonima, 1906, p.102); „fondata de Athanasie Lisavenco dupa 1841” (Stoicescu N., Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania, Mitropolia Olteniei, 1970, p. 157); „cele doua manastiri de maici, Cilicul”[…], „infiintate de Archimandritul Otet Atanasiu originar din Chilia-Noua, pe la anul 1843-1845” (M.D.Ionescu, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea. Bucuresti: Atelierele grafice I.V.SOCECU,1904, p. 407); intemeiata „in prima jumatate a secolului XIX, pe o asezare veche de pustnici romani. Acestia, gasind locul primitor si retras, au intemeiat o mica sihastrie, care cu timpul s-a risipit din cauza vitregiei vremurilor. Dupa un timp au inceput sa vina alti pustnici, care, in jurul anului 1840, cu ajutoare de la credinciosii din imprejurimi, au ridicat bordeie si o casa de rugaciune pe coama dealului, unde se afla in prezent cimitirul. Curand dupa aceea, aceasta asezare a fost mistuita in intregime de un incendiu. Calugarii s-au mutat atunci cu salasul putin mai jos, langa parau, unde se afla gradinile maicilor. Au defrisat locul, pentru ca era in padure, si in anul 1846 au construit o biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului.” (arhim. Ieronim Motoc, Manastiri dobrogene si din partile Dunarii de Jos. In: De la Dunare la mare. Marturii istorice si monumente de arta crestina, Editia a II-a, Editura Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, 1978, p.193);  „fondata in 1844 de populatia ortodoxa rusa” (Radulescu Adrian, Bitoleanu Ion, Istoria Dobrogei, Constanta: Ex Ponto, 1998, p.301); infiintata „in hotarul satului Telita”, „pe locul unei asezari monahale mai vechi. Fiind distrusa de un incendiu, a fost ridicata o biserica noua, in 1844-1846, cand a devenit manastire de maici” (pr. prof. Mircea Pacurariu, Viata crestina si organizarea bisericeasca in tinuturile Tomisului si Dunarii de Jos de la inceputuri pana in anul 1864. In: Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos in trecut si astazi. Galati: Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, 1981, p.29).

Marele Dictionar Geografic al Romaniei mai consemneaza ca „langa manastire se mai afla si o pestera unde se ingroapa moartele incepand de la 1860. Pestera e lunga de cateva sute de metri, incepand de la manastire si raspunzand tocmai in Telita. Are mai multe rasuflaturi”. M.D.Ionescu descrie astfel asezamantul: „Astazi manastirea se afla intr’o curte mare de 9 pogone, inconjurata cu gard de nuele; in fata intrarii este biserica de lemn, terminata cu o mica capela, in fund alta cladire lunga, pentru locuintele calugaritelor; la stanga in fund, grupuri de case, fie-care apartinend unei maici, care este si proprietara casei. In fata bisericei alt grup. In biserica, in stanga, este epitaful, care se zice ca costa 3000 de galbeni si ca a fost daruit de un general rus, apoi tampla si iconele aurite aduse din Rusia. Sunt apoi 36 de strane si scaunul staritei, tot de lemn. Intrand in tinda bisericei, avem in stanga locuinta staritei manastirei […]. Sala de mancare de la Cilic servesce de paraclis. Biserica este invelita cu tinichea vopsita verde; cele-lalte cladiri cu tinichea negra […]. Intrarea in manastire se face pe un pod peste apa Cilicului […]. Manastirea filiala este un singur corp de cladire, la capatul de rasarit al careia se afla paraclisul; restul servesce de locuinte calugaritelor, care mai au si deosebit trei case in curtea manastirei. Si aci ca si dincolo este ordine si curatenie. Positiunea acestei din urma este selbateca, inconjurata de paduri, din care nu se vede, de cat forte de aprope. Prin situatiunea ei pe fundul vaii Cilicul, manastirea, mai ales cea mare, este deseori supusa inundatiunilor provenite din apele delurilor ce o inconjora.”

Cf. Anca Ghiata (Contributii noi privind unele aspecte ale societatii romanesti din Dobrogea in secolele XV-XIX, in Memoriile Sectiei de stiinte istorice, Seria IV, tomul I, 1975-1976, Editura Academiei RSR,Bucuresti, 1978, p. 92), „pe harta statistica rusa, editia 1835 si 1853 apar marcate doua locasuri de cult, unul „Manastirea din valea Frecatei”, situat in dreapta vaii pe locul actualei manastiri, fosta Celicul „Mare” sau „de Sus”, iar in stinga se afla insemnat celalalt lacas, fara nume, pe locul fostei manastiri Celicul „Mic” sau „de Jos”; apreciaza ca „manastirea este mai veche decat a fost datata pina in prezent, asezarea manastireasca existand inca inainte de razboiul din 1828/1829, deoarece apare pe harta KT” (sigla autoarei pentru harta statistica rusa, editia 1835 si 1853).
La anul 1878, seful Statului Major al Armatei,  generalul Stefan Falcoianu, „Cilicul de calugari nu are nici o insemnatate nici ca pozitie, nici ca asezamant, nici ca numar de calugari, acestia, sunt vreo 10, toti rusi”, iar manastirea [de maici, in numar de 70] consta dintr-o simpla casa acoperita cu stuh”, maicile se ocupau vara cu munca pamantului, iar iarna sapa o pestera care a inaintat vreo 200 de metri (Dumitrascu, Gheorghe. Localitati, biserici si manastiri romanesti in Dobrogea pana la 1877. Constanta: Editura Fundatiei „Andrei Saguna”, 1996, p. 202). „Ca si monahii manastirii romanesti Cocosu, ei dispuneau prin firman de un domeniu care le permitea practicarea agriculturii, viticulturii, apiculturii, cresterea animalelor, la care s-a adaugat mai apoi mestesugul tesutului de covoare, ajuns cu timpul la o autentica si valoroasa exprimare artistica”, subliniaza istoricul Ion Bitoleanu (Istoria Dobrogei, 1998, p.301).

Biserica mare cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construita intre anii 1901-1916, pe baza proiectului intocmit de arh.Toma Dobrescu (Bucuresti). Pana la anul 1901, pentru construirea bisericii s-au strans 40.000 lei, inclusiv din donatii si ofrande adunate din tara si din Rusia, devizul fiind in valoare de peste 300.000 lei. In 1901-1902 s-au inceput lucrarile de constructie, cand „s’au si cheltuit 36000 lei fara ca lucrarile de betonagiu, soclu si zidarie sa se fi inaltat deasupra solului decat deabia cu un metru” (Diacon A. Constantinescu, Monografia Sfintei Episcopii a Dunarii de Jos, 1906, p.341). Potrivit protoiereului G.V. Niculescu, la 1906 in manastire traiau 95 de monahii in majoritate de origine rusa, slujbele se faceau „mai mult in limba slavona”, manastirea detinea 150 ha de pamant din care 15 ha de vie, primea de la stat 5000 lei anual si 1000 kg de sare (G.V.Niculescu, p.105). Functionau doi preoti, unul rus care slujea la Celicul de Jos si unul roman care slujea la Celicul de Sus, iar intre anii 1894-1901 a functionat si un diacon platit de stat (G.V.Niculescu, p.106). Duhovnici ai manastirii erau, la acea vreme, preotii Fotie Simionof si Petru Ivancenco.

Actul comemorativ din 7 iunie 1910, ziua Sfintei Treimi, cand au fost sfintite de episcopul Nifon temeliile vechi, puse la 1901 de episcopul Partenie Clinceni in timpul caruia biserica a fost „inceputa  si ridicata pana la suprafata pamantului, din zidarie de piatra”, consemneaza stagnarea lucrarilor timp de 9 ani si reluarea lor de catre Episcopul Nifon care a aprobat pantahuze si concerte religioase la catedrala din Galati cu care s-au achizitionat piatra, caramida, varul, nisipul si lemnaria. Ministerul Cultelor condus de Spiru C. Haret a contribuit cu 145.000 lei, suma completata din daniile credinciosilor. Biserica are forma de cruce cu trei turle. Catapeteasma sculptata in lemn de par aurit executata de sculptorul Ion Dima (Bucuresti). Biserica, etajata, a fost inaltata pe platoul de sud, neexpus revarsarilor.

Pictura murala in fresca a fost realizata de Gheorghe Eftimiu intre anii 1926-1932, semnatura pictorului regasindu-se pe icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la catapeteasma. Biserica adaposteste epitaful brodat in fir de aur si de argint de maica Antonina la anul 1865, adus in 1890 de la Petrograd (azi Leningrad) de monahia Magdalina, 85 de strane, policandrul si sfesnicele lucrate in 1928 la Fabrica de laminat Brasov. In biserica mare se afla Icoana Maicii Domnului – Eleusa, adusa de la Muntele Athos, inainte de 1877, de staretul Atanasie, pictata pe lemn de salcam de un pictor anonim.

Biserica de la subsol, conceputa initial cu destinatia de gropnita, a fost transformata  in biserica de iarna cu hramul Izvorul Tamaduirii, unde s-a slujit in perioada 1932-1954. Aici se pastreaza placa de marmura de la mormantul intemeietorului asezamantului, decedat la 15 noiembrie 1880.
Biserica, monumentala, gen catedrala, cu galerii si coloane laterale, este tarnosita la 22 octombrie 1932 de P.S. episcop Cosma Petrovici al Dunarii de Jos.

La 15 august 1909 se pune piatra fundamentala la scoala de pictura bisericeasca, tesatorie nationala si confectionarea vesmintelor sacre Sf.Ana, pentru construirea careia episcopul Nifon a contribuit cu 1000 de lei si ministrul Spiru C. Haret cu 5000 de lei. In aceeasi zi a fost instalata ca stareta Mihaila Panaiot. In 1909, la manastire traiau „aproape 100 de maici, in mare parte rusoaice si cate-va grecoaice”( Lupta, 7 iunie 1909, Anul I, nr.25, p.2 – microfilm Biblioteca Judeteana Constanta). La 1 septembrie 1909 se infiinteaza scoala cu limba de predare romana (scoala de adulte), cartile de citire fiind Ceaslovul, Psaltirea si Octoihul. Scoala Sf. Ana nefiind  incapatoare, la 3 martie 1911, episcopul Nifon pune piatra de temelie unui nou  atelier de tesut covoare, stofe si vesminte sacre, Sfanta Elisabeta („scoala de tesatorie nationala”).

In primavara anului 1911 se pune piatra de temelie a staretiei (arh.Toma Dobrescu) de catre episcopul Nifon, inaugurata la 15 august 1912 de acelasi arhiereu. Staretia a fost renovata in anii 1996-2002. In timpul lucrarilor, sub tencuiala peretilor de la intrarea in sufragerie s-au descoperit doua texte compuse in 1912, dedicate episcopului Nifon, scoase la lumina si restaurate:

Pe peretele din stanga sta scris :
„Spun mosnegi cu chica alba, ce-au trecut de-a lungul anii,
si hrisoavele batrane ce-n manastiri leaga danii,
ca iubirea si credinta la tot neamul romanesc,
sunt deschise s-admirate de streinii cei privesc.

Caci credinta si iubirea la romini sunt de poveste,
iar puterea lor de viata de-au fost s’acum le este.
ele strinsui-a laolalta ca prin veacuri de urgie,
sa jertfeasca pentru lege, limba, tara si mosie.

Indemnatu-i-a credinta manastiri ca sa zideasca,
si mosii si lucruri scumpe ei ca sa le harazeasca.
pentru a lor mantuire si ertare de pacate,
dupa cum vedeti s’aicea o credinta pusa’n fapte

Aci la murmurul tainic al izvorului din vale
sub robie de alte neamuri si in vremile de jale,
se gasea o manastire, mica, doar abia urzita,
si-o biserica-n ruina, numai din chirpici zidita

Ce-a putut sa dainuiasca pan-a fost ca sa ne vie,
un ierarh cu dor de munca in aceasta eparhie.
PS Nifon Nicolescu, ce ne e ca s’un parinte,
care-a inaltat marirea acestei manastiri sfinte

El gasind numai ruina si mizerie cumplita,
staruita si facut-a maicilor buget de-o suta
Acest cintaret celebru ce de toti e admirat,
facu sa rasune aicea, arta cu adevarat.”

Pe peretele din dreapta :

„Graiul rominesc aicea il impuse maicilor,
invatandu-le sa cante in biserica si’n cor
sa’nteleaga cine vine sfinta slujba ca s’asculte,
de aceia infiintat-a si o scoala de adulte.

Tot odata cu aceasta si o scoala de pictura,
alta de tesatorie si de sericicultura,
unde’nvata farapreget, maici, copile si surori,
petrecindu-si viata’n lucru, rugaciune si cantari.

Prea Sfintia sa cladit-a si-asta mindra staretie,
iar alaturi cum se vede si-o draguta de chilie
cat mai jos veti zari iarasi, o cantina ce albeste,
unde veti gasi de toate, ori si ce va trebueste.

Injgheba gospodarie si gradini de zarzavat,
la Sarica sadi vie, opt hectare a plantat.
s’o livada de pomi tineri altoiti si de rod bun
s’apoi multe alte bunuri ce n’am loc ca sa le spun.

Este Nifon Nicolescu cu adevarat pastor
ca sufletul el iti pune pentru binele tuturor.
Pentru toate aceste bunuri crestini toti s-acest sobor,
nu-l uitam in ruga noastra acum si pe viitor

1912

In 1954, in cladirea atelierului de tesatorie, se infiinteaza Paraclisul cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului, care detine icoane vechi, racla argintata cu moastele ctitorului Athanasie (degetele mainii drepte binecuvantand), icoana Mantuitorului „care se curateste”, pictata in punct persan si cu aura de aur batut cu perle nestemate, expusa in Sfantul Altar, adusa in Dobrogea in jurul anului 1816 de un ostas din armata austro-ungara in contextul conflictelor ruso-turce – si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, Nerusaiskaia, din argint, innegrita, numita Maica Domnului Buna Vestire, care a apartinut unei familii de credinciosi din com. Nerusai, jud. Ismail, Basarabia si care a ramas nearsa in urma unui incendiu devastator ce a transformat casa in scrum.

In vremea comunismului, timp de 40 de ani, la Manastirea Celic a stat Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Adam (jud. Galati) si a reintrat in patrimoniul acestei manastiri in 1990, dupa redeschiderea ei ca manastire de calugari. Este cea mai vestita icoana facatoare de minuni din Tara de Jos a Moldovei, pentru indepartarea secetei, a epidemiilor, pentru vindecarea epilepsiei, a paraliziei, s.a. (Arhimandrit Ioanichie Balan, Sfintele icoane facatoare de minuni din Romania, Editura Episcopiei Romanului, 1999, p.140-141).

In curtea Paraclisului este inhumat protos. Nivnea Dionisie (8.11.1923-6.12.2001).
Muzeul colectiilor bisericesti adaposteste obiecte cu valoare istorica, artistica, documentara : documente in limba turca, araba si persana, Icoana Maicii Domnului pictata pe lemn la anul 1600, manuscrise si tiparituri de la 1696 la 1898. Printre titlurile de carte veche ale manastirii mentionam: Carte de invatatura, Iasi, 1643, Biblia, Bucuresti, 1688, caractere chirilice, legata in carton, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Voroava de intrebari si raspunsuri intru Hristos. Bucuresti, 1765 – caractere chirilice; Ceaslov. Iasi, 1797 – caractere chirilice, descrise alaturi de alte carti datate 1643-1843 in valoroasa lucrare Cartea romaneasca in Dobrogea inainte de 1877, autori Constantin Cioroiu si Aurel Mocanu, p.70-76.

In cimitirul manastirii odihnesc staretele Neonila Bolea (28.10.1915-25.03.1992), Maria Odudencu (1902-1974), Pamfilia Iordache (1895-24.03.1985)  si Bumbac Ierusalima (2.11.1923- 22.09.1996, stavrofora); ierom. Agatanghel Chiriac (1881-1968), cu mama lui, Dionisia Chiriac (1854-1924) si sora lui, Platonida Chiriac (d.1973); monahia Ieftropia, d.1918, maica Minodora Tabanet d.1925, monahia Maximila Mangiru, d.20.07.1971, la varsta de 97 ani, Meletina Antonov (6 IX 1903- 5 III 1985), care a intrat la manastire la varsta de 5 ani, rasaforita in 1921, calugarita la 15 martie 1942 si care „a slujit lui Dumnezeu cintindu-i intreaga viata”; arhim. Ieronim Roman, arhim. Panfil Dubneac (4.08.1910 Voloave, jud. Soroca, Basarabia – 25.05.1997), arhim. Porfire Stefanescu (1884- 1977), protos. Silvan  Sava Costiuc (1925 Sadaclia-Basarabia-11.05.1993), monahia Olga Vajaila (9.07.1902 – 16.12.1981), care a infiintat si dirijat corul bisericesc timp de 40 de ani. Printre mormintele mai vechi la care s-au pastrat inscriptiile : „Aici odihneste Roaba lui Dumnezeu Lahura Cornieva decedata la 12 IV 1905”.

Colectie de obiecte de arta bisericeasca, broderii si covoare infiintata in 1967. Spatii de cazare-chilii incepute in 1998.
Sirul staretelor incepand cu anul 1847: Singlitichia Socolova, Apolinaria Horbencova, Antonina Macarova, Arhelaria Calinicova, Antonina Macarova (pana la 8.06.1909), Mihaila Panaiot (15.08.1909- 1921), consiliul duhovnicesc (1922), Pamfilia Iordache (1923), Cleopatra Lazu (1924-1925), arhim. Paraschiva Dumitrescu (1.04.1926 -1.10.1939, cand demisioneaza), monahia Epraxia Stanei (1.11.1939 -1941), arhim.Paraschiva Dumitrescu (1942-1947), Pamfilia Iordache (1948-1951), Maria Odudencu (1951-1963), Neonila Bolea (1964-1967), Ierusalima Bumbac (1967-1981), Iuliana Mocanu (1981-1991), Irina Gociu (1991-1995),  Melentina Popa ( 1995- 26.02.2002), in prezent Casiana Mares (stareta din 26.02.2002).

Traiesc la manastire fostele starete: Iuliana Mocanu (n.18.03.1928, Mahmudia, stareta intre anii 1981-1991), Melentina Popa  (n.28.08.1937,Vacareni, stareta intre 15.12.1995-26.02.2002) si Irina Gociu (n.5.04.1958,Vutcani, jud.Vaslui, stareta intre 22.11.1991-15.12.1995).
Preoti duhovnici: Dorotei Tudorache si Vasile Grama.

„Celei alese dintre toate neamurile Maicii lui Dumnezeu, imparatesei, celei ce te sui de la pamant la cer, cantare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem tie Nascatoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinta peste moarte, de toate intamplarile aducatoare de moarte ne pazeste pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!”

PREA  CUVIOASA  MAICA  STARETA  CASIANA  MARES

S-a  nascut in 17.03.1966 in satul Sarata, com. Solont, jud. Bacau, din parintii Mircea si Emilia. Unul din fratii maicii starete,Gheorghe Mares, este preot la biserica din Odorheiu Secuiesc, jud.Harghita. Clasele primare si gimnaziale in satul Sarata. Liceul ind. nr.2 Bacau (1984). Din 1985 vietuitoare la Manastirea Saon. Facultatea de Teologie a Universitatii „Ovidius” Constanta (1998-2002), absolvita cu lucrarea de licenta „Sf. Sava Brancovici”. Ridicata la rangul de sora rasofora in 24.04.2001, de IPS Lucian al Tomisului. Stareta Manastirii Celic Dere din 26 februarie 2002. Tunsa in monahism in ziua de 9 martie 2002 de IPS dr.Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. De la numirea ei ca stareta s-a trecut la viata de obste. In 6.12.2003 se dau in folosinta trapeza si bucataria. A renovat moara de vant si staretia, a continuat lucrarile la complexul de chilii din apropierea bisericii mari a manastirii. In 15 august 2008, P.S. dr. Visarion, episcopul Tulcii si IPS dr. Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, au oficiat slujba de binecuvantare a noului arhondaric.

  Bibliografie:
· Balan, Ioanichie, arhimandrit. Sfintele icoane facatoare de minuni din Romania, Editura Episcopiei Romanului, 1999;
· Cioroiu, Constantin, Mocanu Aurel. Cartea romaneasca in Dobrogea inainte de 1877, 1978
· Diacon A. Constantinescu, Monografia Sfintei Episcopii a Dunarii de Jos, 1906
· Dumitrascu, Gheorghe. Localitati, biserici si manastiri romanesti in Dobrogea pana la 1877. Constanta: Editura Fundatiei „Andrei Saguna”, 1996;
· G.V.Niculescu. Protopopia judetului Tulcea. Dare de seama alcatuita cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie a Majestatii Sale Regelui Carol I al Romaniei. Bucuresti: Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonima, 1906;
· Ghiata, Anca. Contributii noi privind unele aspecte ale societatii romanesti din Dobrogea in secolele XV-XIX (Memoriile Sectiei de stiinte istorice, Seria IV, tomul I, 1975-1976, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1978;
· Ionescu, M.D. Dobrogia in pragul veacului al XX-lea. Bucuresti: Atelierele grafice I.V.SOCECU,1904;
· Jechiu Igor. Valori culturale si de arta in cuprinsul Arhiepiscopiei si Dunarii de Jos. In: Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos in trecut si astazi.- Galati: Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, 1981;
· Marele Dictionar Geografic al Romaniei, vol.II;
· Motoc, Ieronim, arhim. Manastiri dobrogene si din partile Dunarii de Jos. In: De la Dunare la mare. Marturii istorice si monumente de arta crestina, Editia a II-a, Editura Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, 1978;
· Pacurariu, Mircea, pr.prof. Viata crestina si organizarea bisericeasca in tinuturile Tomisului si Dunarii de Jos de la inceputuri pana in anul 1864. In: Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos in trecut si astazi. Galati: Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, 1981;
· Radulescu Adrian, Bitoleanu Ion, Istoria Dobrogei, Constanta: Ex Ponto, 1998;
· Sorescu, Roman. Monastirile dobrogene descrise de Arhimandritul Roman Sorescu staritul Monastirei Cocos-Saun, din Judetul Tulcea. Bucuresti : Tipografia Profesionala, Dimitrie C. Ionescu, 1914;
· Stoicescu N., Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania, Mitropolia Olteniei, 1970;

Fotografii:
1. Vedere generala a manastirii
2. Staretul Atanasie Lisavenco
3. Monument ridicat pe locul fostei biserici a manastirii
4. Icoana care se curata a Mantuitorului
5. Muzeul colectiilor bisericesti
7. Vedere cu moara, langa manastire
8. Vedere dinspre cimitirul manastirii

prof. Doina Lelia Postolache