Scrisa la persoana intai, cu un rafinament si o finete remarcabile, O vara fara barbati este o carte despre descoperirea sinelui feminin, despre diferentele dintre sexe, despre maturizare si recuperare, o remarcabila cufundare in universul profund al feminitatii.
Mia Fredricksen, personajul principal din O vara fara barbati, pare o femeie implinita. Ajunsa la cincizeci si cinci de ani, are o cariera universitara, este o poeta cu un oarecare renume si are o fiica fermecatoare, care e actrita. Insa romanul debuteaza cu naruirea universului stabil al eroinei: dupa treizeci de ani de casnicie, sotul ei, Boris Izcovich, o paraseste, spunandu-i ca vrea sa ia o pauza. Numai ca Mia afla ca pauza este o colega a acestuia, cu douazeci de ani mai tinara. Dupa o cadere nervoasa, Mia se intoarce peste vara in Bonden, orasul copilariei ei, unde se integreaza intr-un univers exclusiv feminin, in care idiosincraziile si obsesiile batranelor dintr-un azil alterneaza cu vitalitatea si cruzimea copilareasca ale unui grup de fetite carora le preda un curs de poezie.