Yambo, suferă un accident vascular în urma căruia își pierde memoria. Încercând să-și recompună copilăria și, mai ales adolescența, apelează, ajutat de familie și de prieteni, la colecțiile de reviste pentru copii, benzi desenate, romane de aventuri, scrisori, fotografii etc. Un al doilea atac cerebral îl aruncă pe Yambo în comă și tot materialul biografic adunat se reorganizeză aleatoriu într-o inșiruire de vise, unele ciudat de coerente, ca niște mici povestiri independente (despre anii fascismului și ai războiului). O adevarată paradă de personaje din literatura de colportaj ante- și postbelică, din lumea show-urilor muzicale și de televiziune îl conduc pe muribund spre viziunea primei fete iubite în adolescență, care este totodată revelația morții. Romanul se încheie cu o listă de peste 250 de trimiteri bibliografice, minuțios alcătuite, în care găsim afișe Fiat, desene de Walt Disney, traduceri italiene din Barbey d’Aurevilly, fotografii cu Josephine Baker și Tyronne Power, ilustrații cu fabulosul Mandrake și, firește, cartea din 1934 a americanului Lyman Young – „Misterioasa flacără a reginei Loana” – de la care Eco împrumută însuși titlul romanului său ilustrat.