Romanul cuprinde o tulburătoare poveste de dragoste, consumată în ultimii ani ai dictaturii comuniste. I s-ar fi potrivit și titlul Dragostea în vreme de ciumă. Protagoniștii sunt Sala, cercetător științific la un institut-fantomă, unde se fac „sinteze” pentru un ministru niciodată vizibil, și Maria, traducătoare la același institut. Cu douăzeci de ani în urma cei doi au fost colegi de facultate, dar atunci au ratat prilejul de a trăi o mare dragoste. O trăiesc abia acum, când nu mai sunt risipitori, când știu să prețuiască o rație de pasiune intensa smulsă cu greu vieții. (…)
Romanul poate fi considerat un love-story est-european. Dragostea este învinsă – tot de cancer, însa de un cancer al societății, generalizat. Stelian Țurlea conduce simplu și subtil istorisirea, alternând persoana a treia cu persoana întâi (în cazul acesta naratorul este Petru Sala). Cum se vede întreaga poveste de dragoste din perspectiva Mariei nu vom afla niciodată, iar această omisiune face femeia „enigmatică”, în tradiția prozei românești.
Alex Ștefănescu, România literară