Acest volum incepe cu perioada postbelica si cu schimbarile petrecute pe plan politic in Romania. Incepand cu 1948 este instaurat un regim popular, de inspiratie sovietica. Sunt afectate toate domeniile vietii de stat – economie, societate si cultura – pe fundalul unei represiuni generalizate care a atins un maximum in 1952, dar a continuat si dupa aceea.
Pe plan politic se consolideaza monopolul partidului unic – P.M.R. – inlauntrul caruia are loc o confruntare acerba pentru controlul conducerii, cu o prima faza intre 1949 si 1952, continuata in 1958–1959. Pe plan economic are loc o trecere rapida de la sistemul bazat pe proprietatea privata si legile pietei la acela al planificarii centralizate, cu temeiul in proprietatea socialista (a poporului!), unde cererea si oferta erau date la o parte si inlocuite prin cifrele de plan.
Societatea intra – de cele mai multe ori fortat – in tipare noi impuse de regim.
Peste toate, actioneaza lupta de clasa. Politica oficiala a statului s-a manifestat staruitor si imperativ impotriva a numeroase categorii socio-profesionale, considerate „nesigure”.
In etapa Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-martie 1965) are loc impunerea – dupa model sovietic – a institutiilor si mecanismelor Republicii Populare Romane, proclamata in mare graba (45 de minute) la 30 decembrie 1947.
A fost etapa in care societatea romaneasca in ansamblul ei a fost supusa unui soc de proportii, cu trecerea rapida de la intocmirile traditionale de tip european – asa cum evoluasera de la Unirea Principatelor si pana la al Doilea Razboi Mondial – la conceptele, componentele si mecanismele de import din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Regimul democratiei populare a rasturnat toate alcatuirile existente ale Romaniei si le-a inlocuit, la comanda, cu modele noi. De aceea, socul a fost atat de mare, resimtit si individual si colectiv.
Din 1965 regimul se intituleaza „Socialist”. Fara a renunta la componentele sale de baza: monopolul puterii, economia planificata, controlul informatiei, regimul se deschide in mai multe directii – in cultura, de exemplu – spre traditiile proprii ale tarii.
Represiunea generalizata inceteaza din 1963-1964.
In anii ’80, rigiditatea planificarii, excesele industrializarii si, pe cale de consecinta, restrictiile crescande impuse populatiei duc treptat spre criza de sistem si la evenimentele din decembrie 1989.