Figura spiritului creator este al doilea volum dintre cele trei cunoscute sub titlul generic „Ciclul imanentei literaturii”. Plasat intre Expresivitatea involuntara si Imanenta literaturii, studiul este dedicat analizei procesului subtil de geneza si executie ale operei artistice, care niciodata nu este rodul exclusiv al inspiratiei sau al geniului, ci este determinat de nenumarati factori interiori si exteriori, mai mult sau mai putin favorabili. Sub titluri memorabile ca „Euforia noviciatului” (Antim Ivireanul), „Elanul ingenuu” (I. Heliade-Radulescu), „Nepasarea suverana” (Nichita Stanescu), „Expansiunea cliseului” (M.H. Simionescu), „Refuzul rostirii stereotipe” (Urmuz), „Sub presiunea delimitarilor” (Marin Sorescu), Eugen Negrici reconstituie, analizind si contextualizind operele, intreaga istorie a producerii lor si restaureaza, ca un arheolog, „din cioburi” portretul eroului principal, artistul, alaturi de citeva dintre uneltele sale.