„Premiul Nobel pentru literatură i se acordă lui J.M. Coetzee, care înfăţişează într-o multitudine de feluri surprinzătoarea implicare a outsiderului.“ (Motivaţia juriului Nobel 2003)
Epoca de fier, considerată în 1990 Cartea anului în Marea Britanie de Sunday Express, împleteşte cu subtilitate şi umor reţinut tragedia personală cu dramatismul unei epoci marcate – în Africa de Sud – de rasism şi de violenţe sociale şi politice. Doamna Curren, o fostă profesoară de limbi clasice, suferă de cancer în fază terminală. Într-o scrisoare-jurnal, adresată fiicei ei plecate demult în America, eroina îşi descrie noua condiţie, ce o împinge spre reconsiderarea propriei vieţi, pe fundalul unei realităţi faţă de care, fără a o fi ignorat, a preferat să se păstreze într-o pasivitate filozofică până în acel moment – ororile apartheidului. Străduindu-se să-şi accepte boala care o macină, doamna Curren descoperă cu disperare şi mânie crescânde „cancerul“ social şi cultural al Africii de Sud. Incendierea unei aşezări locuite de negri, uciderea unor activişti adolescenţi, abuzurile şi brutalitatea poliţiei şi armatei, furia şi revolta compun o plasă tot mai strânsă în jurul eroinei, aducând violenţele până în pragul casei sale. Episoadele dramatice iau amploa-re pe măsură ce degradarea fizică a doamnei Curren se accentuează, făcând-o tot mai dependentă de Vercueil, un om al străzii beţiv care şi-a făcut culcuş pe aleea ei. Vercueil îi devine singura fiinţă umană apropiată, iar relaţia dintre cei doi este surprinsă magistral de Coetzee.