„Să știți că eu n-am să mai falsific trecutul meu/Și n-am cum să mai dau înapoi./Eu când am făcut o declarație de dragoste,/Parc-am făcut declarație de război./Dacă nu izbândeam în iubire era moarte,/Nu concepeam o altă împarțire/Decât la doi./Eu când am făcut o declarație de dragoste,/Parc-am făcut declarație de război./Și-acum sunt la fel./Îmi păstrez trăsăturile./Stupul meu mai trimite către voi/Câte-un roi,/Dar fiți atenți/Că eu, și când fac o declarație de dragoste,/Parcă fac declarație de război./Dacă zic: te iubesc,/Asta sună a ordin/Și-n fața femeii/Ce măreț mă-ncovoi/Vă iubesc și vă rog să primiți/Această declarație de dragoste/Ca pe-o declarație de război/Dac-ar rămâne iubirea/Singurul lumii război.“ – Adrian Păunescu, Declarație de dragoste, 1986