„Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricând reconstitui trecutul întunecat. Din studiul lor ne vom lămuri despre originea limbei noastre, de naşterea naţionalităţii române, de plecările naturei cu care este înzestrat poporul, şi de luptele ce le-au susţinut coloniile romane pân-au se preface în locuitorii de astăzi ai vechei Dacie.

Între diferitele neamuri răspândite pe malurile Dunării, niciunul nu are, ca neamul românesc, o poezie poporală atât de originală, atât de variată, atât de frumoasă şi atât de strâns unită cu suvenirile Antichităţii. Născut din sânge meridional, strămutat de sub soare fierbinte într-o ţară nouă, neamul nostru român a păstrat o închipuire fecundă, vie, graţioasă, o agerime de spirit, care se traduce în mii de cugetări fine şi înţelepte, o simţire adâncă de dragoste pentru natură şi o limbă armonioasă, care exprimă cu gingăşie şi totodată cu energie toate aspirările sufletului, toate iscodirile minţii.” – Alecu Russo, Poezia poporală