„Ai putea să te ocupi de el două zile?” Aşa începe prietenia dintre Massimo, un medic veterinar, şi un mic arici orfan. Puiul de arici nu are mai mult de câteva zile, e în întregime rozaliu şi poartă pe spate o coroană de ace albe şi moi, cam zbârlite. Cântăreşte doar 25 de grame şi plânge încetişor: îi e foame sau frig, ori poate se simte singur. Iar plânsul acela, atât de deznădăjduit, îl îmblânzeşte pe Massimo, îl face să-şi uite apatia şi tabieturile. Astfel, Ninna – chiar aşa, pentru că micul arici se dovedeşte a fi femelă – îi schimbă viaţa. E curioasă şi imediat ce adulmecă noutatea iese din ascunziş; este jucăuşă şi se distrează răsturnînd cu nasul vasul cu apă; e afectuoasă şi îl linge înnebunită de bucurie după o lungă absenţă. Dar este şi animal sălbatic şi are nevoie de libertate: cuşca devine tot mai strâmtă pentru ea şi fericirea o aşteaptă afară, în pădure… Massimo Vacchetta povesteşte în cartea lui despre această extraordinară întâlnire care l-a ajutat să depăşească o perioadă întunecată şi i-a dat un nou scop în viaţă: să deschidă un centru de reabilitare pentru arici, o specie ameninţată de neatenţia noastră, şi să ajute exemplarele în pericol.