āœ’ La Ć®ntĆ¢lnirea de astăzi am vorbit cu liceenii despre Haruki Murakami vrute și nevrute: despre studiile sale universitare, marea sa pasiune pentru jazz, cultul pentru sport, gusturile sale literare și multe altele. Ǝn partea a doua, adolescenții au ales pasaje/citate din cele șase povestioare care formează ā€žDupă cutremurā€, publicată Ć®n Japonia Ć®n 2000.

šŸ“– Iată ce scria poetul, eseistul, romancierul şi traducătorul Emilian Galaicu-Păun pentru Radio RomĆ¢nia Liberă Moldova la 13 decembrie 2010:

āœ’ ā€žTe-ai Ć®ntrebat vreodată cum vrei să mori?ā€

āœ’ CĆ¢nd un romancier pur-sĆ¢nge de anvergura lui Haruki Murakami pune Ć®n gura unui personaj o replică, aparent insignifiantă, ca aceasta: ā€žDar pe de altă parte, proza scurtă devine desuetă, ca o biată riglă de calculā€, printre rĆ¢nduri se citeşte Ć®ntregul interes pe care autorul volumului de povestiri După cutremur (Polirom, 2006) Ć®l acordă genului ce l-a consacrat pe Akutagawa, părintele literaturii japoneze moderne. Nu-i mai puÅ£in adevărat că proaspătul nuvelist pare să-şi fi luat măsurile de precauÅ£ie, scrierea propriu-zisă avĆ¢nd unitatea stilistică a unui roman Ć®n şase capitole, autonome ca subiect, dar gravitĆ¢nd Ć®n jurul aceleiaşi tematici – devastatorul cutremur din Kobe.

āœ’ Altfel spus, cele şase povestiri ale cărÅ£ii formează un soi de cub perfect, pe care ori de cĆ¢te ori Ć®l rostogoleşti, tot la imaginile seismului ajungi, fie că priveşti zi şi noapte televizorul (ca eroina din ā€žUn OZN aterizează la Kushiroā€), fie că nu-l deschizi ostentativ (ca protagonistul din ā€žPlăcintă cu miereā€), fie că fugi la capătul lumii, ca să scapi de tine Ć®nsăţi (asemenea doamnei doctor din ā€žThailandaā€). Ǝn toate cazurile, cutremurul constituie cel mult un prim impuls pentru mişcările sufleteşti, ale căror unde de şoc nu cruţă pe nimeni. Indiferent de vĆ¢rsta acestora – or, majoritatea personajelor lui Murakami sunt Ć®ncă tineri –, se pune una şi aceeaşi problemă, fie că-i formulată direct: ā€žTe-ai Ć®ntrebat vreodată cum vrei să mori?ā€, fie că-i adusă Ć®n discuÅ£ie pe-o undă etico-filosofică: ā€žDe acum Ć®nainte trebuie să vă pregătiÅ£i treptat pentru moarte. Dacă depuneÅ£i tot efortul doar pentru a trăi, nu o să puteÅ£i muri cum trebuie. Ǝncetul cu Ć®ncetul, trebuie să schimbaÅ£i macazul. Ǝntr-un anume sens, a trăi este echivalent cu a muri, doamnă doctor.ā€ Faptul că autorul nipon nu aduce-n prim-plan tragedia cutremurului, cu miile sale de victime – cel mult, relatează cĆ¢teva secvenÅ£e de la televizor –, ci privilegiază micile drame cotidiene ale unor oameni aflaÅ£i la mii de km de Kobe, dar legaÅ£i prin fire invizibile de oraşul martirizat, adevereşte o dată Ć®n plus spusa: 10.000 de morÅ£i Ć®nseamnă statistică, suferinÅ£a unui singur om – dramă.

āœ’ Şi dacă tot am zis că zarurile au fost aruncate, ei bine orice nuvelă a acestui volum-cub este de şase puncte. Şase din şase!

šŸ™ Ca de obicei, mulțumiri se cuvin elevilor, profesoarelor și bibliotecarilor Liceului Teoretic ā€žGrigore Moisilā€ și Colegiului Național ā€žSpiru Haretā€ Tulcea!.