Zamolxe ne-a grait …
Fulguie molcom peste muntii dintre Moldova si Ardeal. Drumul forestier abia se zareste. Inaintam pe el aplecati sa nu alunecam, La cotitura

celor doua stanci, parasim sleaurile si Incepem sa rupem troianul catre Muntele Ascuns. Efortul ne obliga la Incordare maxima, fapt pentru

care nu schimbam nicio vorba. Zapada de pe brazi ni se scutura pe cap si pe umeri. Aceasta imi aminteste de adolescenta mea, cand lunecam pe

schiuri cate o zi intreaga, Plin codrii ninsi. Ah, fericite zile ale adolescentei! Cum v-ati dus voi ca niste nori alungati de furtuna unei

vieti traite la cea mai inalta tensiune …