S-a nascut in comuna Parscov, din judetul Buzau, la 13 martie 1886.Urmeaza, la Tulcea, cursurile actualului Colegiu dobrogean „Spiru-Haret” pe care le absolva in anul scolar 1907-1908 si se inscrie apoi la Facultatea de Drept din Bucuresti.
Anul 1912 il gaseste la Baroul Tulcea, condus de avocatul Gh. Serban, fiind al optulea avocat titularizat in judetul Tulcea.
Intre anii 1916-1918 participa, cu soldatii regimentului 10 cavalerie din Babadag, Adjud, Tg. Ocna si Ismail.
Dupa demobilizare, intra in viata politica (Partidul National Taranist) si se prezinta in alegerile din 1919 pentru marele Parlament al Unirii. Dupa aceasta, N. Georgescu-Tulcea a fost ales in toate alegerile parlamentare ca deputat de Tulcea si, ca urmare, a fost proclamat senator de drept, de Curtea de Casatie si Justitie, in 1939. Intre 1920-1939 a editat ziarul Taranul Dobrogean. In cadrul activitatii sale parlamentare a participat cu interventii si amendamente la Legea de improprietarire a taranilor din 1921, Constitutia din 1923, Monopolul pescuitului (1926), infiintarea Bancii centrale cooperative si Institutul national al cooperatiei (1929-1932). A indeplinit mai multe functii politice, administrative si profesionale: decan al Baroului de avocati (1937-1939), Consilier la Tulcea (1927-1930), presedintele Delegatiei permanente a Consiliului judetean (1932-1933), deputat eparhial pe langa Episcopia Dunarii de Jos (in 1925 si 1932), membru al Camerei agricole a Judetului Tulcea (1928-1933), membru al Federalei Gurile Dunarii a Cooperatiei din Judetul Tulcea (1928-1933), membru in Consiliul Uniunii Cooperative a Dunarii de Jos (1929), membru in Consiliul National al Cooperatiei (1929-1939), membru in Consiliul de Administratie al PARID si in Consiliul National de Disciplina al Administratiei Pescariilor Statului (1929-1933).
A actionat pentru libertate si drepturile omului, fiind mereu in favoarea bunei intelegeri intre nationalitatile care au populat Dobrogea.
A fost prieten cu personalitati deosebite: Alexandru Marghiloman, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, I.G.Luca, Iuliu Maniu, dr. N. Lupu, Ion Simionescu, Constantin Bratescu, Mihail Moruzov, Panait Istrati.
Regimul comunist l-a arestat in 1947 si in 1952, fiind condamnat la doi ani administrativ.
Prietenia deosebita care l-a legat de Nicolae Titulescu i-a permis sa faca cunostinta cu ministrii francezi Ed. Herriot si Paul Boncour, cu scriitorul si diplomatul Vladimir d’Ormesson, scriitorii André Malraux, Henri Barbusse.
Este inmormantat in cimitirul „Eternitatea” din Tulcea.
BIBLIOGRAFIE
Dictionar de personalitati dobrogene, Dr. Constanta Calinescu, dr. Liliana Lazia, Ioan Popisteanu, Ion Faiter…, Constanta, Ex Ponto, 2004, Vol. II, pag. 63.
