Primul pictor dobrogean atestat prin documente. Fiu de tarani viticultori veniti din Falticenii Moldovei si stabiliti in Tulcea, Enache Cardas s-a nascut in comuna Isaccea. Inclinatiile timpurii pentru desen il determina pe tatal sau sa-l incredinteze ca ucenic, dupa absolvirea celor patru clase primare in comuna natala, dupa obiceiul timpului, zugravului iconar Iorgu din Galati, renumit la Tulcea in perioada anilor 1860-1870. Aici si atunci, mestesugul abia se putea „fura”, caci munca ucenicului inseamna o adevarata truda; el „cara lut de diferite culori din imprejurimi cu traista, pe care, punandu-l in mojar, il transforma in pulbere fina, prin frecare”; el aduna clei de cires din copaci, pe care „il freca cu foita de aur pana se subtia pielea buricelor degetelor”. Cat despre insusirea meseriei, aceasta depindea de agerimea, de iuteala observatiei si istetimea ucenicului. Se pare ca Enache Cardas va fi avut aceste din urma calitati, caci la 19 ani terminase perioada de ucenicie si se stabilea la Tulcea, ca zugrav de biserici.
Talentul sau avea sa fie recunoscut inca din 1878, cand, cu prilejul intrarii trupelor romane in Tulcea, este solicitat de autoritati sa picteze panourile alegorice care au impodobit orasul. Este, desigur, nu numai un prilej de afirmare publica a tanarului pictor, ci si o recunoastere, prin acordarea de catre autoritatile locale a increderii, in reusita lucrarii. Faptul avea sa se contureze mai puternic in 1886, prin sustinerea materiala a artistului cu o subventie de stat, cand acesta pleaca la Florenta, pentru studii de pictura. Pe perioada celor patru ani, cu unele intreruperi, Enache Cardas va primi, de la Prefectura judetului, incepand cu luna iulie 1886, suma de 450 lei lunar. Este posibil ca, urmare talentului si sarguintei pictorului, autoritatile locale sa-l fi sprijinit pentru studii, in vederea pregatirii sale ca viitor profesor. Asa se explica numirea sa la catedra de desen si caligrafie a Gimnaziului clasic din Tulcea, in 1890, imediat dupa intoarcerea sa de la Florenta. Paralel cu activitatea de profesor, pe care de altfel o si paraseste peste cativa ani, Enache Cardas va executa exclusiv pictura de icoane pe lemn si bisericeasca in fresca, gen in care Dobrogea, si cu precadere judetul Tulcea, pastreaza numeroase marturii.
Calitatea picturii sale bisericesti, ca si a icoanelor ce se pastreaza, realizata intr-o viziune compozita dar nu lipsita de virtuti constructive si coloristice, ce uneste influente italiene, datorate formatiei, si rusesti, patrunse prin intermediul icoanelor aduse in timp, in zona Tulcei, atesta stapanirea matura a mestesugului.
Nota 261 a autoarei volumului:
Bisericile pictate de Enache Cardas se afla in comunele: Alibichioi, Altan-Tepe, Coslugea, Frecatei, Niculitel, Sarica, Sarichioi, Sarighiol, Somova, Sulina si Zebil, din judetul Tulcea; capela cimitirului din Tulcea, biserica greaca din Tulcea, bisericile manastirilor Cilic si Cocos din judetul Tulcea si biserica din cartierul Anadalchioi din judetul Constanta.
(Cruceru Florica. Artele in Dobrogea 1877-1940. Constanta: Editura Muntenia & Leda, 2002)
Este inhumat in cimitirul Eternitatea din Tulcea, alaturi de Romului Alex. Cardas (1905-1924).
Fotografii:
1. Icoana imparateasca a Mantuitorului – Biserica Sf. Dimitrie Izvoarele – Foto Lelia Postolache
2. Mormantul pictorului din cimitirul orasului Tulcea – Foto Lelia Postolache
