Cu toţii experimentăm, în cele mai ciudate momente, acel sentiment pe care îl numim déjà-vu. Pentru Ursula Todd, însă, déjà-vu-urile sunt semne ale unei vieţi trăite la nesfârşit. Cum ar fi dacă ai putea să-ţi iei viaţa de la capăt, din nou şi din nou?

Cu adevărat remarcabilă este abilitatea scriitoarei de a evoca trecutul zbuciumat al Europei secolului XX, de a construi saga unei familii ataşante şi de a ne face să reflectăm la cum istoriile mici, personale, intervin în cursul marii Istorii.

“M-am născut la sfârșitul anului 1951 și am crescut cu senzația că tocmai ratasem cel de-al Doilea Război Mondial, că ceva teribil și nemaipomenit avusese loc iar eu n-aveam să intru în contact cu el niciodată. Uitându-mă în urmă, acest lucru mi se pare de-a dreptul bizar, pentru că pe vreamea aceea n-am observat vreodată ca cei din jurul meu să vorbească despre el. Era aproape de parcă nici nu se întâmplase, fiindcă, deși cei din familia mea trecuseră prin război, foarte rar îl pomeneau.

Abia recent am ajuns să-mi dau seama – și să înțeleg – că după ce s-a încheiat și oamenii au dat piept cu realitatea cumplită a păcii, tot ce-și doreau era să uite – nu doar distrugerea abătută asupra noastră, și și distrugerea mai mare pe care am prăvălit-o deasupra Europei.

Redusesem Germania la o grămadă de moloz și nu eram neaparat mândri de asta, cum nu eram nici de nesfârșitele compromisuri morale pe care războiul le presupune. Oamenii trec mai departe, istoria rămâne.” Kate Atkinson