Familia Bonjug a fost si ramane o familie de luminatori ai neamului, intr-o istorie de peste 100 de ani, care merita un studiu monografic. Randurile de mai jos reconstituie traseul profesional-stiintific si cultural al invatatorului Nichita Bonjug, pe baza numeroaselor documente existente in arhiva familiei Haralambie Bonjug si a fam. Zoe Pippa, care ilustreaza personalitatea complexa a invatatorului Bonjug, model de pedagog, de actiune si deschidere spirituala.

Dobrogeanul Nichita Bonjug (4.04.1886-1961) reprezinta una din cele mai luminoase figuri din istoria invatamantului primar si a culturii din judetul Tulcea. S-a nascut in 4 aprilie 1886 din parintii Ion S. Bonjug si Elena,  in Congaz (azi, satul Randunica). Decedat in 10 noiembrie 1891,  la varsta de numai 45 de ani, Ion S. Bonjug a fost primul preot roman din Congaz, motiv pentru care locuitorii au atribuit numele „Ion Bonjug” caminului cultural. In arhiva de familie a descendentilor se afla si Certificatul nr.1962/27.09.1941 emis de Primaria Comunei Regele Ferdinand I, primar Dobre V. Dobre, prin care se atesta ca Nichita Bonjug, „invatator la scoala primara de stat din Comuna Regele Ferdinand I, jud. Tulcea” „este Roman de origine si este cetatean Roman, fiu al decedatilor preot Ioan St. Bonjug si al sotiei legitime Elena, nascuta Croitoru, ambii romani de origine”, „este crestin ortodox, din parinti ortodocsi”. In 1996, scriind, de Ziua invatatorului, despre „Primele dascalite din judetul Tulcea.

Ardelencele in slujba Culturii Nationale”, Olimpiu Bonjug citeaza din Monografia judetului Tulcea 1877-1943 scrisa de Nichita Bonjug, aratand ca, la solicitarea Ministrului Instructiei Publice din 1906, Asociatia pentru Cultura si Literatura Poporului Roman din Transilvania le recomanda pe Valeria Dumbrava (viitoarea Valeria Bonjug, la 1906 in varsta de doar 16 ani), Silvia Baltes, Constanta Hanea si Silvia Hionodache, absolvente ale Scolii civile din Sibiu, „spre a fi numite ca invatatoare la gradinitele de copii din Romania, infiintate in 1907 unde personalul didactic cu pregatire speciala lipsea”. Cele patru tinere au fost repartizate la Telita, Camena, Ceamurlia de Jos si Chilia Veche. Valeria Bonjug (1889-1980) provenea din comuna Bunesti, jud. Tarnava Mare, raionul Rupea, nascuta din parintii Ioana (Johanna Haler) si Andronic Dumbrava, dascal la biserica din Bunesti.

In 25 iunie 1900 Nichita Bonjug termina cursurile Scolii rurale mixte din Zebil cu Certificatul nr.7 eliberat de „Ministerul Cultelor si al Instructiunei Publice. Invetementul Primar din Romania”,  „Patron, Mihaiu Bonjug de profesiune invetator”, domiciliat in comuna Zebil (Mihai Bonjug, fratele lui Nichita Bonjug), in grija caruia se afla Nichita in urma decesului timpuriu al preotului. In anul scolar 1899-1900, clasa a V-a fiind, a avut nota maxima 10 la disciplinele „Scrierea si exercitiul gramatical”, Citirea, Eser.de mem. si lib.reprod., Aritmetica si geometria, Religia, Istoria, Geografia, Sciitele fisico-naturale, Caligrafia, Exercitii corpor. si militare, Purtarea si media 9 la Exercitii de compunere, Desenul, Cantul, Lucru manual(la baeti), Lucrari practice agricole. A avut 5 absente justificate. Din 5 elevi inscrisi 5 au absolvit.

La rubrica „Caracteristica” se specifica: „Conduita exemplara”, „Atentiunea incordata”, „Silint(a) forte mare”. In clasa a III-a (1897-1898) a avut media generala 8, 01, la conduita 10. A terminat clasa a IV-a (1898-1899) cu media generala 9, 16, conduita 9. In martie 1908, directorul Scolii de invatatori „Principele Ferdinand” din Barlad roaga dirigintele scolii primare din com. Baschioiu (azi, Nicolae Balcescu)- Cinili (azi, Iulia) sa i se comunice invatatorului N. I. Bonjug, la cererea acestuia, ca „diploma d-sale are Nr.162 din Decembrie 1906, fiind calificat al 161 intre 357 candidati admisi”.

Din cateva insemnari ale fiului sau, Olimpiu Bonjug, aflam ca N. Bonjug a fost deputat in anul 1919 in timpul guvernului condus de maresalul Averescu, a candidat independent, in 1926 s-a inscris in PNT, an in care ministrul dr. Nicolaie Lupu a venit la Izvoarele si a botezat-o pe Aurora (care a murit, din nefericire, la cativa ani doar de la nastere), iar in 1932 trece la Taranistii radicali cu marele politician avocat Grigore Iunian. Certificatul nr.15930/7.11.1919, emis de Biroul Electoral Central din Judetul Tulcea, semnat de presedintele D. Dumitrescu al Biroului si al Tribunalului Judetului Tulcea, atesta: „D-l Nichita Bonjug intrunind la alegerile cari au avut loc in zilele de 2, 3 si 4 Noembrie 1919, cel mai mare numar de voturi, potrivit art.75 din Decretul lege electoral, i-am atribuit Mandatul de Deputat al Judetului Tulcea, din lista No. Doi care a intrunit 6315 voturi”.

In aprilie 1927, invatator fiind la Alibechioi, este numit de Ministrul Instructiunii Publice in functia de „revizor al judetului Tulcea”. Cu Brevetul nr.399/20.06.1927 al Ministerului de razboiu, Regele Ferdinand I confera „Plut. rez. Bonjuc I. Nechita din Reg. 9 Vanatori” Crucea Comemorativa a razboiului 1916-1918 fara barete. In iulie 1928 este numit de Ministerul Cultelor si Artelor membru in comisia de organizare a serbarilor semicentenarului Dobrogei, iar in 3 noiembrie acelasi an prefectul judetului Tulcea ii remite un exemplar din „Dobrogea, cincizeci ani de viata romaneasca” si o medalie festiva din bronz batuta cu prilejul semicentenarului Dobrogei.

La apelul presedintelui comitetului bisericesc de constructie din satul Mansarova, jud.Caliacra din 1932, in 22 februarie 1933 directorul Scolii primare de stat din com. Regele Ferdinand I, Nichita Bonjug, trimite 119 lei stransi „prin staruinta subsemnatului si a colegilor Andrei Malai si Simion Neculai”. In 15 mai 1934 este ales in locul institutorului pensionar Gh. Cristea in comitetul Asociatiei Invatatorilor din judetul Tulcea.

Cu Brevetul nr.14778 din 14 aprilie 1937 al Regelui Carol al II lea i se confera invatatorului Nichita Bonjug, din com. Reg. Ferdinand Tulcea medalia ”Rasplata muncii pentru constructiuni scolare” clasa Ia, „drept rasplata pentru serviciile aduse invatamantului, contribuind la construirea localurilor de scoale”. Asociatia invatatorilor din judetul Tulcea, sub semnatura presedintelui I. Ianculescu, ii multumeste in 8 august 1938 „pentru osteneala si priceperea” depusa “la instalarea si organizarea stiintifica a muzeului „Regele Ferdinand I” in localul Asociatiei”; in acelasi an, Asociatia invatatorilor din Tulcea ii trimite invatatorului Nichita Bonjug o scrisoare de multumire pentru gestul de a fi donat Muzeul proprietate personala „Regele Ferdinand I” infiintat in Izvoarele, asociatiei cu numele propus de aceasta „Muzeul Regional Regele Ferdinand I fondator Nichita Bonjug invatator”. Nichita Bonjug a refuzat ca muzeul sa-i poarte numele si a dorit ca muzeul sa poarte numele Regelui Ferdinand I, „ca un omagiu adus regelui intregitor de neam”. Asociatia il declara Membru de onoare al asociatiei invatatorilor din orasul si judetul Tulcea. Fundatia Culturala Regala „Principele Carol” Serviciul Social Regionala Prut Iasi” il invita la Iasi, duminica, 19 februarie 1939, pentru a participa la conferinta sustinuta de ministrul Dimitrie Gusti, presedintele Serviciului social, referitoare la „ridicarea satelor noastre”, N. Bonjug numarandu-se „printre acei incadrati in marea ofensiva de ridicare sub toate raporturile a taranimii noastre”. In 27 septembrie 1941, prin Certificatul nr.1962 emis in vederea pensionarii de Primaria Comunei Regele Ferdinand I, primar Dobre V. Dobre, se atesta ca Nichita Bonjug, „invatator la scoala primara de stat din Comuna Regele Ferdinand I, jud. Tulcea” „este Roman de origine si este cetatean Roman, fiu al decedatilor, preot Ioan St.Bonjug si al sotiei legitime Elena, nascuta Croitoru, ambii romani de origine”, „este crestin ortodox, din parinti ortodocsi”, „talia 1,72, parul castaniu, fata smeada, fruntea potrivita, sprincenele castanii, ochii caprii, nasul-gura potrivite, barba rade semne particulare n’are”, „urmeaza a fi pensionat la 1 Noembrie 1941 si nu ocupa nici un serviciu la stat, judet si comuna”.

Un Certificat al “Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor. Subsecretariatul Scolilor. Directiunea Invatamantului Primar Normal” No.250380 din 25.10.1941 rezuma activitatea didactica a lui Nichita Bonjug pe perioada 1907-1940: a fost numit ca invatator suplinitor la 1.11.1907 pe postul vacant al scolii primare din catunul Cineli, comuna Baschioi. Numit cu titlu provizoriu la aceeasi scoala in data de 1.01.1908 cu ordinul nr.1190 / ian.1908. Obtine titlul definitiv in 20.09.1911 prin IDR Nr.3000 / 911 (tem.64.155/911) la scoala primara din Alibeichioi-Cineli. La 1.09.1912 este transferat la Alibeichioi (tem.No.44.462/912). La 1.09.1918, cu ord.No.67185/19.09.1918 este detasat la scoala primara din comuna Bargauani, jud.Neamt. Revine la Alibeichioi la 1.12.1918. Delegat ca revizor scolar al jud. Tulcea la 1.04.1927(tem.No.42507 din 5.04.1927). Rechemat la scoala din com. Regele Ferdinand in 20.06.1927 (tem.No.77600/20.06.1927). Detasat la Scoala primara nr.2 Tulcea in anul scolar 1938/1939, cu Ord.Ministerului nr.164907/1938. Detasat de la Scoala din com. Regele Ferdinand la Fundatia Culturala Regala „Pr.Carol” pentru anul scolar 1940/1941(tem.No.158.674/940). Cu adresa nr.12.040/2.06.1951 i se comunica numirea ca director al Muzeului Raional Tulcea incepand cu 1 mai 1951 prin Deciziunea Sfatului Popular al Raionului Tulcea nr.12040/1951, iar in perioada 1-23 decembrie 1952 participa la cursul de muzeografie organizat la Bucuresti.

La 1 aprilie 1953 este eliberat din functie, preda “intreaga zestre a Muzeului” prof.Andrei Tutunica, noul director si trece in postul de Ghid al Muzeului Raional Tulcea, la solicitarea lui, apoi in baza Ord.nr.43842/1955 al Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional Galati si a HCM nr.1819/1955 la 1 octombrie 1955 este trecut pe postul de indrumator din care va fi desarcinat incepand cu data de 15 august 1958. Dintr-o adeverinta a Sfatului Popular Raional Tulcea. Sectia de Invatamant si Cultura. Muzeul Raional Tulcea nr.32/10.02.1961, reiese ca N. Bonjug a fost director al muzeului in perioada 1.01.1950-7.04.1953 si ghid intre 7.04.1953-15.08.1958, fiind salariat al muzeului 8 ani, 4 luni si 8 zile. Corespondent onorific al Academiei R.P.R. pentru raionul Tulcea desemnat de catre Academia RPR – Comisia stiintifica a muzeelor monumentelor istorice si artistice, in sedinta din 28 noiembrie 1958, comunicare care i se face la 1 decembrie 1958 de catre secretarul stiintific Dan Badarau. In 15 octombrie 1960 tine un discurs cu prilejul implinirii a 10 ani de la infiintarea Muzeului Raional din Tulcea, existent in manuscris in arhiva fam. Zoe Pippa. Se stinge din viata in acelasi an si este inhumat in cimitirul “Eternitatea” al orasului Tulcea.

In arhiva de fam. Zoe Pippa se afla: „Planul Lectiunii de desemn „Pisica” si „Planul Lectiunii de modelaj „Vrabia”, intocmite de Valeria Bonjug, Editia a II-a din Faclia educatorului, un masiv exemplar dactilo din Monografia judetului Tulcea  in 2 volume, autor Nichita Bonjug – muzeograf, exemplar cu nr. de inregistrare din 7 august 1954, vol. I Elemente de geografie fizica si economica (329 pag.), vol. II Elemente de istorie (pag.331-567)(lucrare nepublicata) si numeroase documente (care la randul lor necesita un studiu amanuntit) despre Olimpiu Bonjug, profesor de educatie fizica, inspector scolar, autor de versuri, povestiri, romane: Aduceri aminte: Liceul Principele Carol-Liceul Spiru Haret, 1883-1945, 1946-1990, Articole pentru ziarul meu, Istoricul educatiei fizice la Liceul Principele Carol intre anii 1883-1945, Istoric al Arenei Mircea, Cronica profesorilor de educatie fizica la Spiru Haret in perioada de la 1946 la 1980, Monografia comunei Izvoarele, placheta de versuri Cite si mai cite si toate-ntr-o zi (Povestea unui copil cuminte), articole publicate in ziarul Delta, in rev. Aspiratii, corespondenta cu conf. univ. Nicolae Murafa, interviuri.

Pe str. Trandafirilor, nu departe de biserica Buna Vestire din orasul Tulcea, exista ultima casa in care a trait Nichita Bonjug, locuita de familia Valeriei Bonjug, nepoata a invatatorului, sora cu Haralambie. Dincolo de fereastra cu arcade ornamentale, camera in care s-a stins invatatorul luminat. De sub geamul de sticla al unui tablou mare ochii plini de candoare ai unei frumoase tinere de 16 ani te privesc provocator: este Valeria Bonjug, este „Doamna”- scrie Olimpiu sub o alta fotografie de tinerete a mamei -, trimisa de la Rupea sa semene lumina cunoasterii, sa fie educatoarea, invatatoarea, indrumatoarea primilor pasi ai copiilor Dobrogei de la inceputul secolului. Este inhumata alaturi de Aurora in cimitirul comunei Izvoarele.

Fotografii:
1. Nichita Bonjug (colectia inv.Haralambie Bonjug – „Foto-Elegant.Gh.Jeciu Tulcea”)
2. Biserica veche din Congaz in care a slujit pr. Ion Bonjug (Extras din Album foto biserici 1886-1901).
3. Valeria Bonjug (colectia Zoe Pippa)
4. Valeria Bonjug (colectia inv.Haralambie Bonjug – „Foto-Elegant.Gh.Jeciu Tulcea”)
5. Casa de pe str.Trandafirilor din orasul Tulcea in care a locuit si s-a stins N. Bonjug
6. Casa de pe str. Gloriei din orasul Tulcea in care a  locuit  fam.Bonjug.