Reuniunea de joi, 5 mai, a Clubului de lectură pentru adolescenți 𝑩𝑰𝑩𝑳𝑰𝑶𝚃𝚞𝚕𝚌𝚎𝚊 s-a desfășurat sub marca Zilei adolescentului. În 1994, actorul George Mihăiță prezenta Legislativului un proiect de lege pentru a sărbători oficial o zi a adolescenților din România, Parlamentul adoptând trei ani mai târziu Legea 197, prin care în cea de-a doua duminică a lunii mai din fiecare an se sărbătorește Ziua adolescentului.

În Sala de festivități a Bibliotecii Județene „Panait Cerna”, managerul instituției, dr. Ligia Dima, la rândul său părinte de adolescent, le-a vorbit celor peste 50 de elevi de la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” și Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” despre întrebările, neliniștile, visurile și mai cu seamă frumusețea acestei minunate vârste, după care le-a dăruit tinerilor broșura editată de BJT despre marele sportiv și om Ivan Patzaichin, model de talent, dăruire și perseverență. Discuțiile participanților la clubul de lectură nu au început înainte ca tinerii să viziteze secțiile bibliotecii și să se familiarizeze cu serviciile oferite de aceasta.

Au urmat două ceasuri intense. Ca de fiecare dată, liceenii au venit cu temele făcute (inclusiv cu prezentare realizată în PowerPoint), cartea aleasă, 𝑴𝒊𝒏𝒄𝒊𝒖𝒏𝒂, prezentându-și atributele pentru care autoarea Care Santos a primit Premiul oferit de Edebé, editură educațională pentru copii și tineri, cu sediul în Barcelona.

O carte frisonantă despre primejdiile aparențelor.

Iată câteva scurte fragmente ale acestei cărți cu o poveste al cărei personaj central este liceana Xenia, elevă silitoare, inteligentă și pasionată de filosofie.
„𝘗𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘪 𝘯𝘦𝘱𝘭𝘢̆𝘤𝘶𝘵𝘢̆ 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤𝘢̂𝘯𝘥 𝘧𝘢𝘤𝘪 𝘵𝘢̂𝘮𝘱𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘢̆-𝘵̧𝘪 𝘤𝘢𝘶𝘵̧𝘪 𝘫𝘶𝘴𝘵𝘪𝘧𝘪𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘪̂𝘯 𝘧𝘢𝘵̧𝘢 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳𝘭𝘢𝘭𝘵̧𝘪, 𝘤𝘪 𝘤𝘢̆ 𝘰 𝘧𝘢𝘤𝘪 𝘧𝘢𝘵̧𝘢̆ 𝘥𝘦 𝘵𝘪𝘯𝘦 𝘪̂𝘯𝘴𝘢̆𝘵̧𝘪.”
„𝘚𝘢̆ 𝘢𝘴̧𝘵𝘦𝘱𝘵. 𝘐𝘢𝘳𝘢̆𝘴̧𝘪. 𝘝-𝘢𝘵̧𝘪 𝘨𝘢̂𝘯𝘥𝘪𝘵 𝘷𝘳𝘦𝘰𝘥𝘢𝘵𝘢̆ 𝘤𝘢̂𝘵 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘪𝘢𝘵̧𝘢̆ 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥𝘦𝘮 𝘢𝘴̧𝘵𝘦𝘱𝘵𝘢̂𝘯𝘥 𝘤𝘦𝘷𝘢?”
„𝘋𝘳𝘢𝘨𝘰𝘴𝘵𝘦𝘢 𝘯𝘦 𝘵𝘢̂𝘮𝘱𝘦𝘴̧𝘵𝘦. 𝘋𝘦𝘷𝘦𝘯𝘪𝘮 𝘯𝘪𝘴̧𝘵𝘦 𝘧𝘳𝘢𝘪𝘦𝘳𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦-𝘴̧𝘪 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥 𝘮𝘪𝘯𝘵̧𝘪𝘭𝘦 𝘴̧𝘪 𝘯𝘶-𝘴̧𝘪 𝘮𝘢𝘪 𝘥𝘢𝘶 𝘴𝘦𝘢𝘮𝘢 𝘥𝘦 𝘯𝘪𝘮𝘪𝘤. 𝘗𝘳𝘰𝘣𝘭𝘦𝘮𝘢 𝘦 𝘤𝘢̆ 𝘯𝘪𝘮𝘦𝘯𝘪 𝘯𝘶 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘻𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘤𝘢̂𝘯𝘥 𝘪 𝘴𝘦 𝘪̂𝘯𝘵𝘢̂𝘮𝘱𝘭𝘢̆ 𝘢𝘴𝘵𝘢.”
„𝘊𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 𝘯𝘰𝘪, 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪, 𝘥𝘪𝘯𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘥𝘦 𝘤𝘦 𝘴𝘦 𝘷𝘦𝘥𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘢𝘧𝘢𝘳𝘢̆? 𝘋𝘦 𝘤𝘦 𝘯𝘦 𝘪̂𝘯𝘥𝘳𝘢̆𝘨𝘰𝘴𝘵𝘪𝘮 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤𝘢̂𝘯𝘥 𝘰 𝘧𝘢𝘤𝘦𝘮?”
„𝘕𝘶 𝘢𝘱𝘳𝘦𝘤𝘪𝘦𝘮 𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘤𝘦 𝘢𝘷𝘦𝘮 𝘱𝘢̂𝘯𝘢̆ 𝘤𝘢̂𝘯𝘥 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 𝘪̂𝘯 𝘱𝘦𝘳𝘪𝘤𝘰𝘭 𝘴𝘢̆-𝘭 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥𝘦𝘮. 𝘜𝘯𝘦𝘰𝘳𝘪, 𝘱𝘢̂𝘯𝘢̆ 𝘤𝘢̂𝘯𝘥 𝘯𝘶 𝘭-𝘢𝘮 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥𝘶𝘵 𝘥𝘦𝘧𝘪𝘯𝘪𝘵𝘪𝘷. 𝘌𝘴𝘵𝘦 𝘶𝘯𝘶𝘭 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘢𝘭𝘦𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘦𝘮𝘰𝘯𝘴𝘵𝘳𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘤𝘢̆ 𝘯𝘰𝘪, 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪, 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 𝘢𝘵𝘢̂𝘵 𝘥𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘪𝘨𝘦𝘯𝘵̧𝘪 𝘱𝘦 𝘤𝘢̂𝘵 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦𝘮.”
„𝘚̧𝘵𝘪𝘪 𝘤𝘶𝘮 𝘦, 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘢̆𝘳𝘰𝘳𝘢 𝘯𝘦 𝘱𝘭𝘢𝘤𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘤𝘪𝘵𝘪𝘮, 𝘭𝘶𝘮𝘦𝘢 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘢̆ 𝘯𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘪𝘯𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵𝘢̆. 𝘚𝘪𝘯𝘨𝘶𝘳𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘪-𝘭 𝘥𝘰𝘳𝘪𝘮 𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘧𝘪𝘮 𝘭𝘢̆𝘴𝘢𝘵̧𝘪 𝘪̂𝘯 𝘱𝘢𝘤𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘤𝘪𝘵𝘪𝘮.”
„𝘈𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘭𝘰𝘤𝘶𝘪𝘢𝘮 𝘦𝘶 𝘯𝘪𝘮𝘦𝘯𝘪 𝘯-𝘢𝘳 𝘧𝘪 𝘪̂𝘯𝘵̧𝘦𝘭𝘦𝘴 𝘥𝘦 𝘤𝘦 𝘮𝘦𝘳𝘨 𝘱𝘦 𝘴𝘵𝘳𝘢𝘥𝘢̆ 𝘤𝘶 𝘰 𝘤𝘢𝘳𝘵𝘦 𝘪̂𝘯 𝘮𝘢̂𝘯𝘢̆.”
„𝘊𝘢̂𝘯𝘥 𝘦𝘴̧𝘵𝘪 𝘮𝘪𝘤, 𝘯𝘶 𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘷𝘦𝘴̧𝘵𝘦 𝘤𝘦 𝘧𝘢𝘤 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘮𝘢𝘳𝘪. 𝘐̂𝘪 𝘭𝘢𝘴̧𝘪 𝘴𝘢̆-𝘴̧𝘪 𝘷𝘢𝘥𝘢̆ 𝘥𝘦 𝘢𝘭𝘦 𝘭𝘰𝘳 𝘴̧𝘪 𝘱𝘶𝘯𝘤𝘵.”
„𝘊𝘢̂𝘯𝘥 𝘱𝘶𝘪 𝘨𝘳𝘢𝘵𝘪𝘪 𝘭𝘢 𝘧𝘦𝘳𝘦𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘪̂𝘯𝘵𝘳-𝘰 𝘤𝘢𝘴𝘢̆, 𝘰 𝘧𝘢𝘤𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢̆ 𝘵𝘦 𝘨𝘢̂𝘯𝘥𝘦𝘴̧𝘵𝘪 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘷𝘰𝘳 𝘴𝘢̆ 𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦, 𝘯𝘶 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘷𝘰𝘳 𝘴𝘢̆ 𝘪𝘢𝘴𝘢̆.”
„𝘈𝘷𝘦𝘢 𝘰𝘤𝘩𝘪𝘪 𝘱𝘭𝘪𝘯𝘪 𝘥𝘦 𝘭𝘢𝘤𝘳𝘪𝘮𝘪. 𝘚̧𝘪 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘶𝘯 𝘷𝘪𝘪𝘵𝘰𝘳 𝘪̂𝘯 𝘧𝘢𝘵̧𝘢̆.”
„𝘗𝘰𝘢𝘳𝘵𝘢 𝘴𝘦 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘩𝘪𝘥𝘦 𝘴̧𝘪 𝘦𝘴̧𝘵𝘪 𝘶𝘯 𝘰𝘮 𝘤𝘢 𝘵𝘰𝘵̧𝘪 𝘤𝘦𝘪𝘭𝘢𝘭𝘵̧𝘪. 𝘐̂𝘯𝘴𝘢̆ 𝘪̂𝘯 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘯𝘶 𝘦𝘴̧𝘵𝘪. 𝘗𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘤𝘢̆ 𝘯𝘶 𝘷𝘦𝘪 𝘧𝘪 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵𝘢̆.”
„𝘛𝘰𝘵𝘶𝘴̧𝘪, 𝘣𝘪𝘣𝘭𝘪𝘰𝘵𝘦𝘤𝘢𝘳𝘢 𝘮𝘪-𝘢 𝘴𝘱𝘶𝘴 𝘤𝘢̆ 𝘶𝘯𝘦𝘰𝘳𝘪 𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘤𝘦 𝘱𝘢𝘳𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘶𝘴̧𝘰𝘳 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘪̂𝘯 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘥𝘪𝘧𝘪𝘤𝘪𝘭 𝘴̧𝘪 𝘮𝘪-𝘢 𝘤𝘦𝘳𝘶𝘵 𝘴𝘢̆-𝘪 𝘥𝘢𝘶 𝘰 𝘴̧𝘢𝘯𝘴𝘢̆ 𝘤𝘢̆𝘳𝘵̧𝘪𝘪 (…).”
„𝘛𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘢𝘷𝘦𝘮 𝘨𝘳𝘪𝘫𝘢̆ 𝘥𝘦 𝘤𝘦𝘪 𝘭𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘵̧𝘪𝘯𝘦𝘮.”
„𝘌 𝘣𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘴̧𝘵𝘪𝘪 𝘴𝘢̆ 𝘢𝘴̧𝘵𝘦𝘱𝘵̧𝘪.”
„𝘛𝘢̆𝘤𝘦𝘳𝘦, 𝘵𝘢̆𝘤𝘦𝘳𝘦 𝘴̧𝘪 𝘪𝘢𝘳 𝘵𝘢̆𝘤𝘦𝘳𝘦. 𝘐̂𝘮𝘪 𝘱𝘭𝘢𝘤𝘦 𝘵𝘢̆𝘤𝘦𝘳𝘦𝘢. 𝘛𝘢̆𝘤𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘯𝘶 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘳𝘢̆𝘶. 𝘊𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘦, 𝘥𝘢.”