Probabil, prin anii 1000-1100, cand s-a produs emigrarea rromilor din India spre Europa, erau mai putine pretentii in ce priveste prezentarea dovezilor carui popor apartine, din ce tara este populatia ce intra pe teritoriul altei tari. Mai importanta era perceperea taxei vamale si nu statutul strainului ce intra in tara. Oricum, erau mai putine restrictii si mult mai usor de a trece dintr-o tara in alta. Iar vamesul daca eventual era intrebat de provenienta emigrantilor, putea spune mai multe tari din directia din care a venit populatia respectiva. Un exemplu concludent pentru o astfel de supozitie il reprezinta cazul de mai jos: cu cinci sau sapte sute de ani in urma, din cauza putinelor informatii despre rromi, cand acestia au intrat in Franta venind din Boemia, francezii i-au considerat boemieni, numindu-i BEHEMIENS. Faptul ca rromii erau considerati de catre francezi drept boemieni a avut la baza scrisoarea de protectie data rromilor de regele Sigismund.

Belgienii si olandezii le-au spus rromilor „HEIDEN” (pagan). Dupa toate probabilitatile, era vorba de vreo ceata ce venea din Egipt ; dupa legenda lui Moise, poate, si facand referire la serpii lui Moise, multi europeni au ramas cu impresia ca egiptenii erau mari vrajitori; din aceasta cauza rromii au primit respectiva denumire, mai ales ca rromitele practicau ghicitul in palma.

Germanii i-au numit „ZEGEUNER”, denumire ce ne face sa credem ca aveau mai multe cunostinte despre rromi, sau au dedus, dupa trasaturi si port, locul de bastina al rromilor, identic cu al indienilor.

In Italia rromii au fost numiti „ZINGARO” si avem parerea ca ei, ca si in Germania, erau identificati cu populatia din Italia din India, despre care s-ar putea ca italienii sa fi stiut cate ceva prin intermediul misionarilor trimisi sa propovaduiasca religia catolica in India.

Lituanienii i-au numit pe rromi „CIGANAS”, in Rusia au fost numiti „TAHAN”, iar sarbii i-au numit „CIGANIN”. Nu se stie daca aceste tari au avut sau nu cunostinta de o anumita secta samariteana din Grecia sau poate chiar si rromii s-au recomandat cu numele ce l-au primit de la acea secta. Nu este exclus ca informatiile sa le fi parvenit strainilor pe filiera religioasa de care dispunea secta; sigur aceasta isi informa reteaua despre marimea numarului de membri, botezand pe „CINGARI” – o populatie din India – ca apartinand religiei lor.

Similar cu belgienii si olandezii, spaniolii si portughezii spun „EGIPTEANO” si „GITANO” rromilor. S-ar fi putut ghida tot dupa comportarea femeilor cu ghicitul si alte practici ezoterice.

Turcii i-au numit „CHINGHINES”, asemanator cu denumirea greceasca. Nu gasim alte explicatii decat tot religioase care sa fi influentat, prin oamenii ei, generalizarea numelui acesta.

Ungurii le-au dat rromilor un nume combinat „CZIGANY-FARAONEMEZETSEG” (neamuri faraonice), atribut care a determinat pe muti sa le spuna rromilor, in batjocura „FARAOANI”.

Dupa venirea rromilor in Europa, aproape pana in zilele noastre a circulat ideea ca rromii sunt „CANONITI”, o populatie numita „copiii lui HUS”, tot asa cum evreii sunt numiti „copiii lui Israel”.
Gheorghe Potra, fara a mentiona autorii cu numele, spune ca dupa autori straini, rromii ar fi o ramasita a pecenegilor. Tot la Potra avem informatia ca a aflat din unele materiale, scrise de autori straini, ca rromii ar fi o vita caldeeana sau babiloneana. Acestea sunt versiuni ce se sprijina, poate, pe faptul ca rromii aveau ocupatia, ca si acele populatii, de mici bijutieri in metale fine.

Paul Bataillard era contrazis cand sustinea ca rromii sunt de origine indiana. El a inlaturat orice indoieli prin dovezi privitoare la limba vorbita de rromi, aratand ca limba vorbita de aceasta populatie isi are radacinile in limbile sanscrita, hindusa si ca ea este vorbita de o mare parte a poporului indian.

Pentru stradaniile si spiritul documentat stiintific cu care Paul Bataillard cauta elucidarea provenientei rromilor din India, Gheorghe Potra l-a declarat cel mai mare tiganolog. Noi subscriem la aceasta idee.

Din multimea de denumiri date rromilor de catre alte popoare, doar aceea de rromi corespunde factorului lingvistic, restul de denumiri nu corespunde nici factorului teritorial, nici criteriului privind acel amestec de populatii, din care sa rezulte o schimbare de denumire.

Dat fiind fenomenul care se inregistreaza la nivelul limbii vorbite de rromi, credem ca situatia este determinata de urmatoarele cauze posibile:
1. Din India au plecat populatii din mai multe localitati, avand fiecare dialecte si deosebiri in ce priveste limba vorbita.
2. Desi au ajuns in cete comune, inca nu s-a reusit sa se stabileasca un singur limbaj.
Ajunsi pe alte teritorii, unii rromi s-au recomandat cu numele care au putut fi ” SENTII”; „CINGARI”; „INDIENI”. Altii, poate, si-au dat nume dupa localitatile din care proveneau, ca Siam si Malabar.

Am mai gasit pe teritoriul Indiei sapte localitati cu denumirea de Tengh, Tengara si Tenger. Desi nu putem anticipa prea mult, totu si avem parerea ca daca pe un teritoriu strain primii din ceata au spus ca sunt tengarieni, aceasta ar fi putut face ca toti cei din convoi sa fie numiti tengari si de aici sa se ajunga la tigani ?!
3. Mai posibil este insa faptul ca populatia care a emigrat din India, indiferent sub ce nume s-a recomandat, ajunsa pe teritoriul Greciei, a primit numele de „OOVYHAVOS” (atigani) – eretici – numele fals sub care aceasta populatie va fi cunoscuta in Europa.

In ce priveste diferenta de limbaj, aceasta se datoreaza zonelor de provenienta existente pe intinsul teritoriu al Indiei si se mentine chiar si in zilele noastre.
Faptul ca datele referitoare la originea si denumirea rromilor sunt necunoscute se explica prin aceea ca nu s-au facut cercetari in mod special; exista doar supozitii si date foarte sarace. In privinta aceasta si Potra spune: „Toti invatatii recunosc ca cercetarile nu s-au facut in mod organizat si ele sunt nesatisfacatoare „. A. F. Poot, la inceputul paginii face o afirmatie, iar la a doua se contrazice singur.
Multe populatii (din necunostinta) au dat rromilor denumiri legate de preocuparile si priceperea lor in prelucrarea metalelor, numindu-i faurari. M. Mateescu confirma ca denumirea de faurar a fost data rromilor de catre populatia de azi, iar in vechime populatia rromilor era numita „CINGARI”, si „SINTII” – veniti din India.

Pe teritoriul Principatelor Romane aceasta populatie a indeplinit rolul de mestesugari. Femeilor li se spunea sibile-profetese pentru ca se ocupau cu ghicitul si faceau profetii si prevesteau norocul.
Cipriotii indica pe sigyni – rromi ca fauritori si negustori de arme. Aceasta aduce si o confirmare la spusele lui M. Mateescu privind numirea acestei populatii ca faurari. Pe de alta parte, in drumurile lor, ajungand pe teritoriul Turciei au fost luati de turci drept specialisti in prelucrarea metalelor si au fost pusi sa faureasca armament si munitie.

In lucrarea sa „Contributiuni la istoria tiganilor din Romania”, Gheorghe Potra mentioneaza, dupa invatatul Poissenier, un document scris, un ordin al comandantului armatei ungare care cerea „tuturor ofiterilor si civililor, sa acorde ocrotire, libera trecere, libera sedere pe teritoriul Ungariei, cetei de nomazi ai lui Thamos Polgar, sef a douazeci si cinci de corturi ( circa 300 rromi)”. Se ordona sa fie aparati de autoritati contra eventualelor atacuri din partea unor rau facatori, pentru ca acesti nomazi au faurit arme si ghiulele de tunuri in orasul Funfcirken – Ungaria si se bucurau de ocrotirea legilor pe teritoriul Ungariei.

Informatiile din mai multe tari aduc marturii despre comandanti de armata care apeleaza la rromi ca la mari mestesugari in fier. Convinsi de capacitatea lor, le incredinteaza misiunea de a construi arme si munitii.

Aceste informatii despre rromi, facute de oameni importanti din patru tari: Turcia, Cipru, Ungaria si Romania, impun concluzii contradictorii; exista o neconcordanta intre parerea (gresita) a europenilor despre rromi si realitate. Cum se poate impaca afirmatia ca rromii ar fi reprezentatii celei mai joase caste din India, cu realitatea ca, pe de alta parte, europenii ii iau drept specialisti si, cu toata increderea, le incredinteaza misiuni de a fauri armament. Mai mult, in toate celelalte materiale se mentioneaza ca rromii au adus si au raspandit meseriile si in mod deosebit mestesugul prelucrarii bronzului si aramei.

Cum se impaca zvonurile cu realitatea? Erau din casta cea mai joasa, dar atunci europenii care invatau de la rromi meserii inseamna ca se aflau pe o treapta mai joasa ca rromi. Aceste aptitudini ale rromilor il determina pe Mihail Mateescu sa afirme in „Istoria tiganilor” ca ei erau in Europa inca de la inceputul epocii de piatra si deci si mai apoi, in epoca bronzului. Afirmatia se bazeaza pe faptul ca prelucrarea bronzului se cunostea pe atunci numai de catre indieni, iar cei care faceau aceste meserii nu puteau fi altii decat emigrantii din India.

Daca se accepta ideea conform careia o mare parte din populatia Indiei a emigrat prin anii 1000 -1100 din cauza unor conflicte sociale interne sau navaliri din exterior… si daca ajunsi in Grecia, au acceptat schimbarea numelui, atunci rromii au fost de acord cu aceasta schimbare a numelui pentru a li se pierde urma si a scapa de eventualii urmaritori.

Se mai naste intrebarea: de ce au plecat si din Grecia? Deoarece nu avem precizari certe in aceasta privinta, ne permitem sa venim cu alte pareri: poate tot din ideea de a scapa de urmaritori, cautand sa se indeparteze cat mai mult de zonele primejdioase, fie pentru ca au aparut prigoniri impotriva sectei in care au fost cuprinsi si de care apartineau oficial. Plecand din Grecia si ajungand pe teritoriul altor tari, dorind sa fie primiti si acceptati, ei s-au prezentat sub denumirea data de greci, de acea secta samariteana. Acolo unde au ajuns au fost primiti, dar au fost multa vreme priviti cu raceala, ca niste elemente alogene; atunci au devenit constienti de faptul ca asa-zisii crestini europeni nu difera prea mult de pagani, si au inceput sa fie mai grijulii.

Numele de tigani, dat de alte popoare acestei natii, rromii il considera o ponegrire si nume de dispret. Cu toate ca in Europa sunt cunoscuti sub acest nume de sute de ani, ei nu accepta aceasta denumire, fiindca nu are nici o motivare, nici sociala, nici geografica, nici etnica, chiar de nici o natura, si nu are legatura nici cu teritoriul indian de unde au venit.

In privinta numelui, cel mai mare neajuns il constituie faptul ca, dupa ce s-a creat acest precedent, dupa ce populatia Europei cunoaste aceasta etnie sub numele respectiv, este foarte greu sa se schimbe mentalitatea omenirii, si sa se dea rromilor adevaratul nume. Dupa atatea sute de ani generatiile de rromi s-au obisnuit cu acest nume si il folosesc si in limbajul lor, incat atunci cand femeilor li se spune „romita” sau „romite” ele incep sa zambeasca facand haz, ca de o gluma. Dar este tot o dovada ca nu mai au cunostinta de denumirea de pe teritoriul Indiei.

Privind problema intr-un anumit context rromii se numara printre natiile care au doua denumiri; de exemplu: nemtilor li se mai spune si germani, ungurilor – maghiari si huni, iar evreilor – jidani si israeliti.

Rromii ar trebui sa se numeasca „CINGARI” si nu tigani, nume fals, inventat de greci. Ca este un nume inventat se vede clar din faptul ca, daca ar fi existat un popor cu numele de tigani in vreo tara de pe globul pamantesc, acel popor n-ar fi putut sa emigreze in intregime de pe acel teritoriu. In acest caz poporul ramas tot acolo ar fi avut si azi denumirea de tigani si acest lucru ar fi inlaturat multitudinea de intrebari: carei tari, carui popor apartine aceasta rasa negricioasa cu numele de tigani si imprastiata pe tot mapamondul? Tocmai inexistenta unei tari si a unui popor cu acest nume este cea mai certa dovada ca acest popor provine din India. Grecii schimbandu-le numele in atigani, s-a pierdut adevarata lor denumire si tara de unde au venit.

Noi, care publicam aceste randuri, ne numaram printre oamenii nenorocosi, pentru ca din motive intemeiate nu am avut posibilitatea sa ne documentam din cele mai bune izvoare, nepermitandu-ne deplasarea in India, locul de bastina, si, de asemenea, nici in Grecia, sa verificam cum s-a produs schimbarea numelui stramosilor nostri. Traim, totusi, cu speranta si convingerea ca, din moment ce in ultimul timp, prin forta imprejurarilor, odata cu progresul civilizatiei, multi dintre rromi au avut acces la toate sursele de cultura, acestia vor fi mai norocosi si se vor ambitiona sa recupereze vechiul si adevaratul nume si, cu sprijinul oamenilor de stiinta din randul tuturor nationalitatilor, si in mod deosebit cu sprijinul mamei noastre India, se va clarifica pentru totdeauna originea natiei noastre. Cat priveste rusinea ce o simt rromii din cauza denumirii de tigan, aceasta este complet nejustificata. Nu denumirea natiei face omul de rusine, ci dimpotriva, omul, prin gradul lui de civilizatie, prin comportarea pe care o are in societate, poate aduce inaltare sau rusine asupra ei.
Faptul ca in ultimul timp se manifesta dorinta de revenire la vechiul nume, cel adevarat, se explica prin aceea ca cei mai multi abia acum au aflat care este adevaratul lor, acela de CINGARI.

Acum, pentru populatia neavizata, aceasta dorinta indreptatita a rromilor apare mai mult ca o tactica de a-si schimba numele jignitor de tigani, fiindca se rusineaza de acesta. Intentiile sunt insa justificate; asa dupa cum am aflat, actualul nume este fals, si nu este vorba de nici o rusine, ci de dorinta legitima de a reveni la numele de „CINGARI” – avut in cadrul uniunii indiene.

Este foarte revoltatoare atitudinea de dezaprobare si ironie din partea altor nationalitati, care nu au nici un temei sa ia in deradere orice actiune intreprinsa de aceasta natie, chiar si atunci cand ceea ce face isi are justificari si motive bine intemeiate. Poporul roman, dupa amestecul dacilor cu cuceritorii romani, nu si-a luat numele de la Roma – romani, romani? Hunii, dupa despartirea lui Honor de Mogiori, nu a renuntat la numele avut si si-au spus magiari (maghiari) – unguri. Ar fi aici de intrebat : oare ambele popoare au procedat la schimbarea numelui pentru ca le-a fost rusine cu numele ce l-au avut? Desigur ca nu a fost la mijloc rusinea, ci a fost totul determinat de imprejurari motivate, cum este cazul si la rromi. Orice popor ar trebui sa sprijine actiunile acestei natii cand au un temei, mai ales ca sunt straini si sprijin din exterior nu au, sprijin asteapta de la bastinasi.

Despre modul de organizare a rromilor pe teritoriul uniunii indiene nu avem nici o informatie, iar in Europa rromii nu au fost organizati cum au fost pe teritoriul Indiei. Fiecare tara europeana, la patrunderea rromilor pe teritoriul sau, i-a organizat dupa principiul local al tarii. De exemplu, in Principate au fost organizati in cete, iar peste ceata era pus un bulibasa. .. Aici e necesara o explicatie si anume: multi din rromii de azi au parerea gresita ca cuvantul bulucbasa ar fi provenit din limba rromilor; nici vorba, acest cuvant este de origine turceasca si este folosit in Romania din timpul ocupatiei otomane si are semnificatia de comandant de ceata inarmata. O astfel de ceata, cu vreo cinci sute de ani in urma, avea efectivul de o suta de oameni, egal deci cu o companie de militari din zilele noastre. Cuvantul bulucbasa, analizat prin semnificatii din limba rromilor, ar bate mai mult in cuvant de hula. De exemplu, „bul” , tradus in romaneste, inseamna popou. Iar bulibaseala este egal cu harababura. Si-a pierdut vechea semnificatie cuvantul si deci nu se potriveste rromilor sa-l foloseasca drept denumire de comandant. o denumire semnificativa pentru o eventuala capetenie a rromilor ar trebui luata de pe teritoriul indian. In limbajul de azi al rromilor, e mai potrivita sa ramana: MAIBAREDERA, MABAREDER, radacina se afla in propriul vocabular. MIBAREDERA are semnificatie la plural; tot acelasi cuvant se spune in imprejurari cand o persoana se adreseaza direct comandantului si-i transmite ceva personal. Acest cuvant in romana ar avea semnificatia de „Maria-ta”, „Maria-voastra”.

Subiectii alesi din categoriile sociale ale societatii trebuie sa corespunda realitatii, fara tendinta insinuarilor si generalizarilor sau cu intentii vadite de partinire. Intrebarea pe care ne permitem sa o punem este: de ce domnii critici nu au oprit o astfel de literatura defaimatoare pentru rromi? Desigur numai din dorinta de a-i discredita!

Nu vrem sa negam faptul ca exista astfel de exemplare in randul rromilor. Dar de asemenea exista si la populatia majoritara si iarasi revine intrebarea: de ce acestea erau ascunse? Este adevarat ca literatura trebuie sa arate din societate persoane cu comportari pozitive, precum si negative, dar de ce la rromi era luata numai partea negativa.

Au existat destui rromi care au savarsit fapte de vitejie in timpul razboiului, care si-au sacrificat viata in lupta cu dusmanii si au aparat granitele Romaniei si foarte multi altii cu fapte meritorii in folosul tarii si al intereselor nationale, dar nici unul din astfel de exemple nu a fost scos in relief in operele scriitorilor. De ce?In general, scriitorii zugravesc in operele lor poporul din care se trag, in culori luminoase si adresa chiar cu partinire; oricum, scot in evidenta valorile spirituale. Rromii sunt ocoliti, chiar daca, pe ici pe colo, sunt pomeniti; acestea sunt doar aprecieri negative.

Ne-ar face placere ca cele expuse de noi sa nu se considere aprecieri acuzatoare, ci sa se observe dorinta abandonarii literaturii denigratoare la adresa rromilor. Sa se vorbeasca si de ei pozitiv, asa cum se vorbeste de ceilalti cetateni ai tarii, indiferent de etnia din care fac parte.

Au existat totusi si scriitori de orientare umanista care au facut din operele lor un strigat de desteptare pentru umanitate, un indemn omenesc cerut de civilizatie si cultura, acela de inlaturare a incriminarilor aduse acestei natii – o incercare si o reusita totodata de a inlatura frazele care incitau la ura si vrajba.

Majoritarii includ in natia lor pe rromii intelectuali, dar nu se gandesc ce stare sufleteasca au acestia cand observa cu cata respingere se manifesta fata de cei care nu au avut posibilitatea sa invete mai mult, ramanand la conditia de muncitori sau tarani.

Amintim cu stima astfel de scriitori umanisti: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Costache Negri, Costache Rola si altii; ei au aratat realitatea dureroasa despre rromi. I-au descris ca pe oameni necajiti si munciti, chinuiti de nesiguranta zilei de maine, framantati de conditia lor de oameni respinsi de semenii lor si de societate, la periferiile drepturilor omenesti. Acesti scriitori nu i-au ironizat, nu i-au dispretuit in operele lor, ci au aratat realitatea despre aceste fiinte, de a caror soarta nu se intereseaza nimeni, care isi duc viata de pe o zi pe alta in lipsuri si nevoi. O soarta amara, si, de parca nu ar fi de ajuns aceste zbuciumari, mai vin si oameni din jur cu prigoniri, pentru a mari si mai mult zbuciumul vietii lor amarate. Tot din categoria poetilor umanisti amintim si pe A. S. Puskin din Rusia. Acesta, ca si cei amintiti mai sus, i-a umanizat in operele lui, i-a aratat egali in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor, pledand pentru imbunatatirea conditiilor lor de viata.

ETVES, Filip. Rromii un neam indian/ Filip Etves.- Deva: Editura „Destin”, 2000, p. 24-33
Sursa fotografii: Dr. Heinrich Von Wlislocki. Despre poporul nomad al rromilor. Imagini din viata rromilor din Transilvania.- Bucuresti: Editura Atlas, 2000