S-a nascut in com. Dragomiresci din judetul Neamt, la anul 1858, din parintii Gheorghe si Ecaterina Bors. Urmeaza, la Bucuresti, cursurile Scolii de poduri si sosele si se stabileste, in 1884, la Tulcea, unde devine inginer sef al Serviciului tehnic judetean. In 1891, la varsta de 32 de ani, se casatoreste cu institutoarea Maria Bistritanu, nascuta in Bucuresti, la 1870, in varsta de numai 19 ani, fiica minora a functionarului Apostol Bistritanu si a Mariei, domiciliati in Bucuresti.
Inginerul Stefan Bors a ramas in memoria judetului Tulcea, in primul rand, pentru vasta activitate in domeniul constructiilor si reabilitarii unor cladiri reprezentative pentru judetul Tulcea: a construit 14 scoli, 12 biserici, 3 cazarmi, 3 spitale si Palatul Pescariilor.
Astfel, in 1892, incheie lucrarile de constructie la cazarma regimentului de calarasi (azi, Unitatea de marina de pe str. Iuliu Maniu) si cladirea arestului preventiv din Tulcea. In 1893 incepe lucrarile de reparatii capitale la cladirea Palatului administrativ din Tulcea (azi, Muzeul de arta), urmate de cladirea Spitalului din Babadag (dat in folosinta in 17 decembrie 1895), a Spitalului „Regele Carol” din Ortachioi (azi, Horia), a cazarmii batalionului de infanterie din Babadag, a Scolii de baieti de pe strada Sfintii Imparati din Tulcea, a bisericilor din Satu Nou, Traian, Nufaru si alte constructii.
Maria A. Bistritanu, sotia lui, a absolvit Scoala centrala si a fost numita in invatamant, provizoriu, in anul 1893, la Scoala primara de fete nr.2 din Tulcea, infiintata in 1889, cu trei clase, unde era colega cu institutoarea Alexandrina Petrescu, numita si ea, provizoriu, in 1890. Maria Bors se numara printre primii institutori ai Dobrogei, contemporana cu Brutus Cotovu, Constantin Andrian, Elena H. Niculescu (viitoarea sotie a prof. Constantin Moisil), Gabriel Coatu, Radu Topor (Mahmudia), Eftimie Stiuca (Chilia Veche), Elena Popescu (Telita, sotia preotului Marin Popescu), Adam Gheorghe (Urumbey) si altii, chemati in primele doua decenii de la Unirea Dobrogei cu Romania, sa-i invete carte pe copiii din nordul Dobrogei. Un destin nemilos ii frange aripile vietii, astfel ca invatatoarea Maria Bors se stinge la 17 septembrie 1902, pentru ca la scurt timp, la 16 mai 1903 sa se prapadeasca fetita lor, Mariana, ultimul nascut al familiei, in varsta de un an si trei luni, amanunte pe care ni le releva inscriptia de la mormant. Invatatoarea Maria Bors a murit la varsta de numai 32 de ani, la cateva luni de la nasterea fetitei si a fost mama a sapte copii nascuti intre anii 1891 – 1902 – perioada plina de febrilitate in domeniul constructiilor, dar si ca primar, pentru inginerul Bors -, din care cinci fete si doi baieti, dupa cum rezulta din actele de stare civila ale Primariei Tulcea: Ecaterina (n. 5.04.1891, casatorita Valassoglu, d. 26.01.1970, Bucuresti), Elena (n. 20.05.1892), Gheorghe (n. 31.05.1894), Lucia (n. 1.09.1895 – d. 1894, Bucuresti), Margareta (n.13. 07.1898, d. 1968, Bucuresti), Emanoil (n. 2.10.1899, d. 1972, Braila) si Mariana (n. 1902 – d.16.05.1903, Tulcea).
Ing. Stefan Bors a continuat sa desfasoare o bogata activitate socio-culturala si politica depasind, credem, cu mare greutate, evenimentele dramatice prin care a trecut. Potrivit prof. Ioan Corleanca, spitalul din Horia, construit intre anii 1908 – 1910, este rezultatul vizitei efectuate in zona de Regele Carol I, in 1905 sau 1906, fondurile, se pare, fiind alocate chiar de catre Casa Regala. In 10 martie 1910 ia in antrepriza, impreuna cu Robert Flamm, prin contract incheiat cu Ministerul Agriculturii si Domeniilor, lucrarile de reconstructie ale Palatului Pescariilor Statului (fosta Centrala a Deltei Dunarii, azi Cazino), terminat in 1914, constructie pe care o datoram marelui savant roman Grigore Antipa.
A fost primar al Tulcei in trei randuri, intre anii 1894 – 1911, in timpul prefectilor Grigore Sturza, Paul Statescu, Ion Nenitescu si Petre Sfetescu, cand a realizat cadastrul orasului, proiectele de alimentare cu apa si energie electrica, a liniei ferate Constanta – Tulcea, pavarea strazilor si trotuarelor cu piatra cubica, plantarea de puieti arboricoli, s.a. Obiective ale administratiilor anterioare si-au vazut implinirea in timpul mandatului sau: infiintarea a sapte oboare de cereale, instalarea firului telefonic Galati – Tulcea, a serviciului telegrafic permanent, infiintarea unui club comercial. A facut parte din comitetul pentru ridicarea Monumentului Reunirii Dobrogei cu Romania – inaugurat la 2 mai 1904, in prezenta Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta – si a Monumentului lui Mircea cel Batran (ridicat intre anii 1900 – 1902, amplasat, pana in 1947, in „Piata Mircea”). A activat in Comitetul pentru ridicarea unui bust fostului prefect si poet – ostas Ion Nenitescu si a fost prezent la festivitatea publica de dezvelire a bustului, duminica, 30 octombrie 1911, in calitate de primar, alaturi de prefectul Petre Th. Sfetescu, generalul Toma Constantinescu, V. Balacescu din partea Ministerului Cultelor si Instructiei Publice, fostul prefect Hagi Anton. A impulsionat dezvoltarea industriei si comertului local si a militat pentru infiintarea Camerei de Comet si Industrie, al carei presedinte devine, in 1911. A mai indeplinit functiile de consilier local, membru al Comisiei de igiena, al Comisiei de pensii, presedinte al Societatii Meseriasilor.
In trei randuri, a fost deputat si senator conservator in Parlamentul Romaniei, intre anii 1899 – 1911. In 4 mai 1914, il regasim presedinte de onoare al partidului Conservator de la Tulcea si membru in comitetul central al partidului, cand presedinte activ era Alexandru Calafeteanu. Din comitetul executiv facea parte si prof. C. Motomancea si Robert Flamm.
In timpul primului razboi mondial a sprijinit populatia plecata in pribegie, preocupandu-se sa aduca de la Iasi alimente si imbracaminte si s-a aflat in fruntea protestelor organizate la Galati dupa pacea de la Bucuresti. A facut parte din Comisia de anchetare a abuzurilor savarsite in perioada 1916 – 1918, constituita prin Decretul – Lege nr. 318/26 ianuarie 1919. In aceasta comisie a activat alaturi de prefectul judetului, presedintele Tribunalului judetean si Alexandru Buzoianu, locotenent colonel din Regimentul 2 artilerie grea.
Membru asociat al Bancii „Dunarea” Tulcea, fondata la 16 mai 1890. In toamna anului 1922, cand se organizeaza subscriptie pentru facerea unei imprejmuiri la Biserica Catedrala „Sf. Nicolae” Tulcea, il regasim in fruntea celor care au contribuit din banii personali, cu suma de 1000 lei.
A murit in 7 iunie 1928, cand se proiectau serbarile prilejuite de implinirea a 50 de ani de la unirea Dobrogei cu Patria Mama. Emanoil Bucuta este cel care a elaborat capitolul Cincizeci de ani de presa dobrogeana din volumul Dobrogea. Cincizeci de ani de vieata romaneasca (1878 – 1928), publicat cu prilejul Semicentenarului Reanexarii Dobrogei. Peste saptesprezece ani va deveni sotul Luciei Bors. Ziarul „Oglinda Tulcei” din 11 iunie 1928 scria, la cateva zile de la decesul inginerului Bors: „Stefan Bors a fost un suflet de mare roman care nu s-a dat indarat de la nici o actiune cand era vorba de a fi in serviciul cauzei dobrogenilor si al Dobrogei, pamant care i-a devenit iubit, legandu-si de el toata viata prin munca si cinste exemplara”. Numele lui a fost cuprins pe placa inscriptionata a Monumentului Reunirii Dobrogei cu Romania, a carui piatra fundamentala a fost pusa de domnitorul Carol I, la 17 octombrie 1879, in timpul primului prefect al judetului Tulcea, George M. Ghica.
Este inhumat in Cimitirul „Eternitatea” al orasului Tulcea, alaturi de sotia sa, Maria Bors si fiica lor, Mariana:
Inscriptie pe obelisc:
„Sub acest monoment odihnesc robele lui Dzeu Maria St. Bors nascuta Bistriteanu in etate de 32 ani decedata la 17 sept. 1902 si fiica ei Mariana St. Bors in etate de un an si trei luni decedata la 16 mai 1903”;
Pe postamentul obeliscului:
„Stefan Bors 1858-1928 / Fost primar si senator / Lucia Bucuta Bors / dec. 1984 scriitoare”
Bibliografie:
Anuarul Oficial al Invětamintului Primar si Normal-Primar. Anul 1897. Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice – Directiunea Invětamintului Primar. Bucuresci: Tipografia si Fonderia de Litere Thoma Basilescu, 1897, p.432;
Baumann, Victor Henrich. Prezenta elenilor la Tulcea. Bucuresti: XPRESS, 2005;
Corleanca, Ioan. Monografia comunei Horia (Ortachioi – Regina Maria) din Judetul Tulcea. Tulcea: Harvia, 2007, p.138-139;
Curierul Tulcei, an 3, nr.90, 18 iunie 1924, p.15;
DJTAN, Acte de stare civila, Fond Primaria Tulcea (1879 – 1904);
DOBROGEA – Cincizeci de ani de vieata romaneasca (1878 – 1928). Bucuresti: Cultura Nationala, 1928;
Lascu, Stoica. Marturii de epoca privind istoria Dobrogei (1878 – 1947). Vol.I. Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta, 1999;
Postelnicu, Valentina. Personalitati tulcene: Stefan Bors – om patriot. In: Politia tulceana, p.1 si 4;
Postelnicu, Valentina. Tulcea in documente de arhiva. Constanta: Ex Ponto, 2006;
Fotografii – Stefan Bors (1), Maria Bors (2), obeliscul de la morminte (3) (foto Lelia Postolache)
prof. Lelia Postolache, bibliograf
