Izvoarele hagiografice (Sinaxarul constantinopolitan si Martirologiul hieronymian) amintesc un numar impresionant de crestini martirizati la Noviodunum, iar descoperirea unei bazilici paleocrestine in satul Niculitel, la numai 12 km sud-est de cetate, constituie fundamentul stiintific al existentei unei vieti religioase organizate in forme crestine inca din sec.III d.Hr.
Descoperita si cercetata arheologic in cursul anilor 1971-1975, bazilica paleocrestina de la Niculitel apare ca un edificiu rectangular compus din trei nave si un nartex deschis spre o curte interioara asemanatoare atriumului. Absida semicirculara a bazilicii este orientata spre nord-est. Aceasta bazilica, de proportii considerabile (aproximativ 36 m x 14m) era destinata adapostirii osemintelor unui numar de sase martiri. Situata in mediul rural, intr-o asezare romana ale carei inceputuri sunt plasate arheologic in sec. I d. Hr., bazilica de la Niculitel are un pregnant caracter martiric. Sub pavimentul altarului se afla cripta – martyrium de forma cubica si plan trapezoidal, acoperita de o cupola emisferica sprijinita pe pandantivi – cea mai veche constructie crestina de acest gen cunoscut pana in prezent. Cripta prezinta o structura etajata, incaperea superioara fiind rezervata osemintelor martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos, ale caror nume se gasesc scrise cu rosu pe peretii incaperii; spatiul de jos fiind destinat adapostirii relicvelor a doi martiri necunoscuti.
Cercetarile arheologice au evidentiat existenta unui mormant martiric si a unei constructii anexe, anterioare datei la care au fost construite cripta si bazilica paleocrestina. Prezenta unei cantitati mari de pamant in care se aflau resturile umane din subsolul criptei, a unei inscriptii martirice care astupa intrarea acestuia, fara a mentiona numele martirilor ca si a mormantului martiric din apropiere, reprezinta argumente in sprijinul ipotezei ca resturile umane din zona „subterana” a criptei apartin celor mai vechi martiri dobrogeni atestati arheologic.
Bazilica de la Niculitel a fost ridicata la sfarsitul secolului IV d.Hr. in imediata vecinatate a unui mormant martiric mai vechi. Orientarea criptei si a absidei bazilicii spre nord-est si nu spre rasarit, cum prevedeau prescriptiile Constitutiilor apostolice, ci era impusa de o situatie data. In cazul bazilicii de la Niculitel, este vorba de orientarea spre nord-est a vechiului mormant martiric pe axul caruia s-au construit cripta si absida bazilicii si care a fost inclus in zona presbyterium-lui.
Descoperirea acestui important edificiu bazilical releva si un aspect deosebit pentru intreaga istorie a patriei noastre. Cei patru martiri cunoscuti arheologic si atestati de izvoarele hagiografice au fost martirizati la nordul Dunarii, in timpul persecutiilor religioase intreprinse de catre capeteniile vizigote intre anii 369-372 d.Hr. Crestinismul, fenomen al spiritualitatii romane tarzii, contribuia la mentinerea unitatii culturale a romanitatii de pe ambele maluri ale fluviului.
(V.H.Baumann. De la Turcoaia la Niculitel. Marturii si monumente vechi crestine. In: De la Dunare la Mare. Marturii istorice si monumente de arta crestina. Editia a II-a. Galati: Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, p.114-116)