Undeva pe Muntele Balou, tărâmul imaginar al lui Yan Lianke, un bătrân luptă pentru supravieţuire în vremea secetei abătute din senin asupra ţinutului său de baştină. Când razele nemiloase ale soarelui îi alungă pe locuitorii satului, bătrânul hotărăşte să rămână împreună cu tovarăşul său credincios de viaţă şi de suferinţă, un câine orb, să păzească ogorul neamului şi să vegheze asupra ultimului lujer verde de porumb, singurul care mai poate asigura continuitatea comunităţii. Prin sacrificiul său simbolic, bătrânul se transformă în protectorul satului, devenind „Strămoşul” generaţiilor următoare, al căror viitor este salvat graţie seminţelor pe care le hrăneşte cu propriul trup stins, pârjolit de soare, întocmai ca în vechile mituri ale creaţiei în care lumea ia naştere din sângele unui erou legendar. „Zile, luni, ani” este o mică bijuterie în proză, o formă de realism magic în care acţiunea apare ca un tablou în faţa cititorului, impregnată de imagini mitice, simbolice, alegorice.