„Romeo și Julieta, cea mai minunată scriere despre iubirea petrecută între un bărbat și o femeie pe care a produs-o cultura europeană, spune un singur lucru: în lumea omului nu există «sex gol». Aici sărutul nu e cioraniana «întâlnire între doua salive», iar îmbrățișarea dintre doua ființe care se iubesc nu e acuplare. Felul în care Romeo și Julieta se ating pentru prima oară (întâlnirea mâinilor) și se sărută pentru prima oară pune în mișcare o asemenea suită de strategii spirituale (realizată printr-o formidabilă mobilizare a cuvintelor), încât cei doi reușesc să-i dea sexului, din prima clipă a întâlnirii lor, dimensiunea sacrului. Sărutul slujește la ceva: la îndumnezeire.

Romeo și Julieta nu este altceva decât povestea exemplară a transfigurării care are loc, prin cuvânt, în actul iubirii, indiferent de timp, de civilizație sau de identitatea partenerilor. Piesa lui Shakespeare rămâne, și astăzi, cel mai bun ghid de ascensiune erotică.“ – Gabriel Liiceanu